Contemplație
Contemplația (gr. theoria ; lat. contemplatio = viziune, vederea minții] este una din treptele de cunoaștere și ale urcușului spiritual, plasată între practicarea virtuților, sau nepătimirea, și vederea directă a lui Dumnezeu sau unirea nemijlocită cu El.
Teologii consideră contemplația ca un principiu epistemologic, care face trecerea de la teologia afirmativă, catafatică, la teologia negativă, apofatică.
Tradiția ortodoxă subliniază ideea că procesul de transfigurare începe cu pătrunderea cu mintea la sensurile distincte ale creației. De aceea, contemplația naturală sau sensibilă, adică cunoașterea directă a Rațiunilor divine distincte, existente în natura cosmosului, este parte integrantă din procesul transfigurării. În acest sens, sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește de trei operații „mediatorii” ale omului:
- sensibilitatea, adică mijlocirea între eu și realități, datorită simțurilor prin care el atinge lumea sensibilă;
- contemplația sau operația rațională de a lega realitățile între ele după rațiunile lor, prin intermediul sufletului;
- pătrunderea la ultima Rațiune, prin inteligență (gr. nous).
În același context, nepătimirea înseamnă depășirea sensului material al lucrurilor, printr-un nou fel de simțire a lor.
În controversa despre natura luminii taborice, Varlaam din Calabria, exprimând teologia scolastică despre ființa absolută și neparticipabilă a lui Dumnezeu, susținea că obiectul contemplației este un simbol sau o creatură. Sfântul Grigorie Palama arată că lumina taborică nu este un simbol creat, sau o iluzie, ci este însăși slava lui Dumnezeu, modul în care dumnezeirea se lasă împărtășită. Contemplația nu este așadar scopul ultim al credinței, ci ea trebuie depășită prin unirea nemijlocită cu dumnezeirea, prin energiile divine necreate. Tocmai de aceea, în tradiția apuseană latină, care rămâne limitată la substanțialism și care nu cunoaște teologia energiilor necreate, nu s-a dezvoltat ideea de transfigurare, adică de transcendere a contemplației naturale.
A se vedea și
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. „Contemplație”
