Pisanie
Pisania este inscripția sculptată sau pictată care se află la intrarea sau pe frontispiciul bisericilor şi mănăstirilor.
Pisaniile sculptate sunt realizate din piatră sau marmoră.
De obicei pisania cuprinde o invocație religioasă, numele ctitorului sau ctitorilor, data construirii, o motivare a zidirii sfântului lăcaş şi altele.
Termenul pisanie provine din limba slavonă bisericească. Vechile biserici şi mănăstiri ortodoxe de pe teritoriul ţărilor române au pisania scrisă cu alfabetul chirilic. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea pisaniile sunt scrise cu alfabetul latin.
Exemple de pisanii
Pisania Bisericii Sfânta Treime de la Mănăstirea Pasărea:
- Cu ajutorul preaputernicului Dumnezeu cel în Treime slăvit, s-a clădit din temelie acest sfânt schit de călugăriţe numit Pasărea în 1813 de Cucernicia Sa părintele Timotei – arhimandrit la Cernica - în numele Sfintei de Viaţă Făcătoarei Treimi, iar în anul 1838, ianuarie 11, zdrobindu-se biserica de cutremurul ce s-au întâmplat, iar în anul 1846 s-au dărâmat aceea şi s-au ridicat aceasta din temelie, de Cucernicia Sa părintele Calinic – arhimandrit la Cernica - cu ajutorul de la creştini şi prin osârdia cucernicei maici Domnica, stareţa, iar îngrijitor fiind în tot lucrul cuviosul Iachint ieromonahul din Cernica, în zilele binecredinciosului Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu voievod, iar arhiepiscop fiind p(rea) s(finţia) sa Neofit Mitropolit. 1847, noiembrie 2.
Pisania Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil de la Mănăstirea Dălhăuţi:
- Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată şi poleită, cum şi altarul si tinda şi slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.
Pisania de la Mănăstirea Bistriţa:[1]
- Sfânta această şi dumnezeiască mânăstire pomeneşte-se a fi zidită din temelie de Barbu banul Craiovescul, carele aici şi îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au luat... (1683).
