Foca din Sinope
Sfântul făcător de minuni Foca a fost un creștin din epoca Părinților apostolici, episcop de Sinope, în Pont, și mucenic în timpul împăratului Traian. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 septembrie.
Viața
Sfântul Foca s-a născut în orașul Sinope, pe malurile Mării Negre, având un tată pe nume Pamfil, constructor de bărci, și o mamă numită Maria. De îndată ce a fost scos din ghearele rătăcirii păgâne, Dumnezeu i-a dăruit, până la moarte, harul de a face minuni.
Ulterior, a devenit episcop al Sinopei și, atât prin cuvintele sale inspirate, cât și prin minunile sale, a adus mulți păgâni la adevărata credință.
Dumnezeu i-a dezvăluit într-un mod deosebit că momentul de a înfrunta mucenicia venise pentru el. Într-o zi, un porumbel s-a așezat pe capul său, i-a pus o coroană și, vorbindu-i cu o voce omenească, i-a spus: „Un pahar a fost pregătit pentru tine, trebuie să-l bei acum!” Foca a fost adus puțin după aceea în fața guvernatorului Africanus și a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Când Africanus a blasfemiat Numele lui Hristos și a ordonat torturarea sfântului, un cutremur violent s-a dezlănțuit brusc, ucigându-l pe guvernator și pe soldații săi. La cererea soției guvernatorului, Sfântul Foca, milostiv, asemenea Creatorului său, i-a înviat prin rugăciunea sa. A fost apoi dus în fața împăratului Traian (în jurul anului 101), care a ordonat să fie jupuit de viu și apoi aruncat într-o baie supraîncinsă, unde sfântul și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
După moartea sa, Sfântul Foca a continuat să facă numeroase minuni pentru cei care îi cereau ajutorul cu credință.
Posteritatea
Sfântul Ioan Gură de Aur a ținut un cuvânt despre sfântul Foca cu ocazia mutării moaștelor sale din Pont la Constantinopol, între 397 și 404 (PG 50, 699), acolo unde mai târziu a fost zidită o mănăstire închinată sfântului Foca.