Leastviţa

Leastviţa este denumirea sub care a circulat în Ţările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş.

Origine

Cuviosul Ioan Scărarul sau Ioan Climax (579-649) a fost egumen al mănastirii Sinai şi poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc al Răsaritului, nevoitor al rugăciunii lăuntrice (rugăciunea lui Iisus, rugăciunea neîntrerupată, rugaciunea pură), însă în varianta monologică (redusă la un singur cuvânt: Iisus). După Sfinţii Calist şi Ignatie Xantopol, rugăciunea monologică nu este accesibilă începătorilor, aceştia fiind sfătuiţi a se ruga cu toate cuvintele: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". A parcurs dumnezeiescul urcuş treaptă cu treaptă,dobândind rând pe rând virtuţile duhovniceşti. A primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîntrerupte, trezviei, smeritei cugetări, lacrimilor, contemplaţiei dumnezeieşti, îndumnezeirii. Fiind rugat de călugări să lase un îndreptar posteritaţii, a alcătuit scrierea "Scara dumnezeiescului urcuş".

Treptele Leastviţei şi legătura lor cu şiragul de mătănii

Cuviosul Ioan Scărarul vorbeşte de 30 de trepte în cele 30 de capete câte conţine scrierea, deşi corect ar fi fost 33. Se presupune că lucrarea s-a transmis incompletă sau că însuşi autorul consideră că urmatoarele 3 trepte pot fi urcate luând îndrumare direct de la Dumnezeu.Cifra 33 reprezentă anii petrecuţi de Mântuitorul pe pâmant şi este considerată sacră.Sfântul Pahomie, întemeietorul monahismului sub forma comunitară, are o revelatie în timpul somnului, când cineva îi dă un şirag de metanii cu 33 de boabe ,poruncindu-i să i le dăruiască oamenilor pentru a se ruga pe el Rugăciunea lui Iisus. Ulterior, acesta a luat o mare amploare, fiind cunoscut astăzi sub denumirea de komboskini.

Rozariul, care textual însemnă "grădina de trandafiri (a Fecioarei Maria)", romano-catolic îşi are originea în komboskini. În ţările slave,în special Rusia, Rugăciunea lui Iisus rostită pe cele 33 de boabe ale şiragului de metanii, numit chotki cunoaşte o mare răspândire şi astăzi. În Occident komboskini şi chotki mai sunt cunoscute sub denumirea de rozariul grecesc, respectiv, rozariul rusesc.Atât în rânduiala Bisericii greceşti,cât şi în cea a Bisericii ruse i se dă monahului un şirag de metanii.În Biserica rusă, duhovnicul îi spune cuvintele:"Primeşte,frate sabia Duhului ,care este cuvântul lui Dumnezeu spre rugăciunea cea de tot ceasul către Mantuitorul Hristos.Că eşti dator în toata vremea a avea în minte.în inimă,în cuget şi gura ta numele Domnului Iisus şi a zice "Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine păcătosul".

În Rusia,ortodocşii de stil vechi folosesc şi astăzi un tip special de chotki numit sugestiv lestovka(scara),cuvântul înrudindu-se cu slavonul leastviţa.Este un şirag de metanii,cu boabele grupate astfel:12,închipuind numărul apostolilor,39, numarul săptămânilor în care Fecioara Maria L-a purtat în pântece pe Iisus Hristos,33 numărul anilor petrecuti pe pământ de Iisus Hristos şi 17,numărul proorocilor.Deşi mai complicat,se foloseşte pentru recitarea Rugaciunii lui Iisus,considerându-se că credinciosul înainteaza ,cu fiecare boabă, o treaptă spre rai.

Tema/motivul Leastviţei în arta populară şi cultă românească

În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de Leastviţa a avut o mare răspândire şi un impact deosebit,motivul scrierii fiind zugravit pe pereţii mănastirilor Suceviţa si Râşca. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuşi foloseşte motivul Leastviţei pentru Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroşi artişti plastici şi meşteri populari continuă să-l foloseasca.

Istoricul Leastviţei în Ţările Române

Pătrundera scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele greceşti,dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au pastrat din secoluul al XV-lea. De aici provine şi denumirea de "Leastviţa" sau "Lestviţa". Unii cercetători sunt de părere ca "Scara" a pătruns prin manuscrisele greceşti mult mai devreme şi de aici a fost tradusă direct în limba româna. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii româneşti faţa de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie sa fi fosta mare, de vreme ce Î.P.S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi şi călugari, voievozi şi înalţi demnitari, târgoveti şi săteni,bărbaţi şi femei, toţi au citit cu acelaşi nesaţ stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviţei".Familii de creştini păstrau în casele lor Leastviţa alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni.În Învăţaturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scararul. Prima traducere cunoscută a Scarii in limba româna aparţine Mitropolitului Varlaam(?-1657),canonizat de B.O.R. în anul 2007,la 350 de ani de la moartea sa,,făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613).Varlaam traduce într-o limbă vie,aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei şi nu urmează servil topica originalului: "Ca de mult preţ şi sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela şi svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei.Părinţi şi fraţi întru Hristos,numai pentru numele aceştiia cărţi ce se chiama Leastviţa,adeca Scara..." Deşi nu s-a tipărit,a avut o largă circulaţie în copii manuscrise.Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românnesc,făcandu-l de aici înainte accesibil şi laicilor.Deşi s-a crezut iniţial că Varlaam a tradus după un manscris slavon,s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.

Importanţa Leastviţei în renaşterea Isihasmului în Ţările Române

Deşi Isihasmul pătrunde în Ţările Române înca din secolul al XIV-lea,a avut o răspandire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilor.Mitropolitul Tit Simedrea arata ca spiritualitatea filocalică patrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la Muntele Athos.Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului Grigorie Sinaitul s-au nevoit şi călugari români. Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam,Leastviţa devine accesibila în limba romana şi astfel cunoscută de cât mai mulţi cititori.De altfel ,traducerea s-a facut dintr-o necesitate.În secolul al XVII-lea,puţini mai cunoşteau limba slavonă,cu atât mai puţin limba greacă.Prin aceasta traducere,isihasmul românesc se răspândeşte în popor,dovadă fiind folosirea motivului Leastviţei la încondeierea ouălor sau la sculparea stâlpilor de la case.

Importanta Leastviţei in particularizarea Rugăciunii lui Iisus

Popularitatea pe care Cuviosul Ioan Scararul a cunoscut-o in Ţările Române i-a facut pe unii să creadă că Rugăciunea lui Iisus ar fi circulat aici, mai mult ca în altă parte, sub forma monologică(monologhistos),conform recomandarii Cuviosului din Cuvântul al XXVIII: "Nu te porni la vorbărie,ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împraştie mintea.Un cuvânt al vameşului a făcut pe Dumnezeu îndurator şi un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar.Multă vorbărie în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împraştiere.Iar un singur cuvânt(Iisus) o adună".Rugaciunea monologica este puţin răspândită, e de părere Kallistos Ware:"Formula verbala poate fi scurtată...sau chiar numai "Iisuse",deşi această ultimă formulă e mai puţin răspândita". Se pare că forma monologica ar constitui idealul în rugaciunea lui Iisus,conform viziunii Cuviosului Calist Catafygiotul care este de părere că "atunci când mintea este împărită între multe,sau cel puţin între două,nu vede pe Cel ce e simplu Unul".Dupa Cuviosul Calist Angelicude acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au inaintat în dragoste pentru Hristos: "Rugaciunea aceasta facută cu luare aminte,fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu",înalţă mintea în chip nematerial şi cu totul negrăit spre însuşi Domnul cel pomenit,iar prin :"miluieşte-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăşi,nesuferind să nu se roage pentru sine.Dar cel ce a înaitat în dragoste,se indreaptă prin experienţă numai spre Domnul,pentru că a luat încredinţare despre lucrul al doilea(despre iertare)".

Importanţa Leastviţei în păstrarea integrităţii spirituale şi teritoriale

Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist.Este o lucrare de atitudine orientată în direcţia sprijinirii luptei pentru păstrarea integritaţii spirituale şi teritoriale,pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în faţa expansiunii islamului sau a influenţelor catolice şi protestante.După Liliana Botez,traducerea Leastviţei a fost făcuta de Varlaam după o lungă chbzuinţa şi a avut un scop bine definit,făcand parte din planul defensiv al mitropolitului în faţa presiunilor reformator-calvine,a celor unionist-catolice,precum şi împotriva jugului otoman.Mai târziu,când presiunile reformator-calvine se vor înteţi,Varlaam va trece la radactarea unei lucrări ofensive.Astfel,ca reacţie împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de catre principele Rakoczi I,va redacta în anul 1645,lucrarea polemică antireformă "Răspuns împotriva catihismusului calvinesc".

Două secole mai târziu,asemenea lui Varlaam,Teofan Zăvorâtul va face acelaşi lucru înr-un monent de cumpană al Ortodoxiei ruse,când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste şi protestante.Dând dovadă de o viziune extraordinară,eremitul Teofan şi monahii de la manastirea Optina vor traduce într-o limba rusă vie şi accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alţi Sfinţi părinţi ai Filocaliei,publicând lucrarea în cinci volume ,în anul 1877.Efectele au fost de neimaginat.Ia naştere mişcarea slavofilă de intoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însaşi,îşi fac apariţia pelerinii ruşi,nebunii pentru Hristos,care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare ruseşti.

Importanţa Leastviţei pentru secolele care vor urma

Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească şi a fost de actualitate cel puţin un secol.De abia în 1766,la mănăstirea Putna,va fi facută o nouă traducere din slavonă de catre Vartolomeu Măzăreanu,o traducere care a încercat să ţina pasul cu evoluţia limbii române.O alta traducere o gasim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea,facută la mănăstirea Căldăruşani după un model slav.Au existat şi traduceri.Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam,denaturând originalul grecesc.O interesanta traducere după un original grecesc o realizează spre sfarşitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806).O incercare de a traduce,pe cât se poate de fidelă este cea a învaţatului ieromonah Macarie de la Cernica,care o termină în anul 1782,fără să o poată tipari.

Legături externe

• Leastvita Sfantului Ioan Scararul
• Sfantul/Mitropolitul Varlaam
• Miscarea isihasta si legaturile ei cu romanii