Analog

Analoage (Mănăstirea Sf. Nicolae, Gomel, Belarus)

Analogul (ngr: αναλόγιον) este un pupitru fix sau rotativ pe care sunt aşezate icoanele sau Sfânta Evanghelie în biserică pentru a fi venerate de credincioşi sau pentru a aşezarea cărţilor de slujbă la nivelul ochilor în timpul slujbelor bisericeşti. Este uneori cunoscut şi sub numele de tetrapod.

Analogul cu pupitre multiple utilizat de citeţi şi cântăreţi mai este cunoscut şi sub numele de strană, după faptul că este aşezat într-una din cele două strane (kliros) unde stă corul.

Modele

Analogul este de obicei relativ înclinat, pentru a permite celui ce stă înaintea acestuia să vadă icoana sau cartea aşezată. Poate avea unul, trei sau patru picioare. Analoagele folosite pentru aşezarea icoanelor sunt adesea împodobite cu o ţesătură bogat împodobită (cunoscută în limba greacă sub numele de antipendia) care acoperă analogul parţial sau în întregime. Cel mai adesea făcut din lemn, poate fi un simplu cadru de lemn, menit să fie acoperit în întregime de ţesături sau poate fi bogat împodobit cu sculpturi; există atât modele simple cât şi pliabile, care facilitează transportul şi stocarea. Acest tip de analog este de obicei suficient de uşor pentru a putea fi transportat fără mare greutate.

Strană şi analoage, Mănăstirea Sf. Ioan Înaintemergătorul, Grecia

Un al doilea tip de analog, cel folosit la strană, are de obicei două sau mai multe pupitre rotative, pentru a simplifica sarcina cântăreţilor bisericeşti care utilizează numeroase cărţi diferite în timpul slujbelor. Frecvent, acesta cuprinde şi un spaţiu de depozitare a cărţilor de slujbă. De obicei, acest tip de analog nu este portabil. Există şi un model grecesc mai vechi de analog pentru strană, de formă octogonală şi cu partea superioară neînclinată. Acest tip de analog mai este folosit pe alocuri la Muntele Athos şi în alte mănăstiri cu tradiţie. Uneori, acest tip de analog este bogat împodobit cu sidef sau cu alte materiale semipreţioase.

Analog şi/sau tetrapod

În tradiţia românească, termenul de tetrapod desemnează cu predilecţie suportul folosit pentru icoane şi/sau pentru Sfânta Evanghelie, în timp ce termenul de analog este folosit în principal pentru a desemna suportul pentru cărţile liturgice folosit la strană.

În alte tradiţii, tetrapodul denumeşte o masă pliabilă, acoperită cu o ţesătură bogată, aşezată în mijlocul bisericii şi pe care se pun ofrandele credincioşilor pentru a fi binecuvântate.

Sursa

• en:Analogion, după : Wikipedia: Analogion