Biserica Sfântul Ștefan-Călărași (București)

Zidită în urmă cu aproape 250 de ani, Biserica Sfântul Ştefan din Calea Călăraşilor păstrează şi astăzi arhitectura din vremea înălţării ei. Pictura din interior este însă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind executată peste vechile fresce. În exterior sunt reprezentate 30 de medalioane cu chipuri ale patriarhilor Vechiului Testament, proorocilor, apostolilor, îngerilor, dar şi ale sibilelor şi filosofilor antici. Biserica are hramul Sfântul Arhidiacon şi Martir Ştefan (prăznuit la 27 decembrie), dar iniţial a avut şi hramul Înălţarea Domnului.

Istoric

Biserica Sfântul Ştefan-Călăraşi datează din epoca fanariotă, când în Bucureşti au fost ridicate numeroase lăcaşuri de cult, însă nu se ştie cu certitudine data construirii şi numele ctitorului. În pisania de piatră de la intrare scrie că Stoica clucerul este cel care a zidit-o, în 1768: „Doamne Cela ce sfinţeşti pre ceia ce râvnesc podoaba casei Tale şi proslăvesc dumnezeiască puterea Ta, primeşte acest lăcaş, care întru slava numelui s-a înălţat şi întru cinstea şi prăznuirea Sfintei Înălţări a Domnului şi a Sfântului Arhidiacon Ştefan, de robul Tău Stoica Clucer. Şi s-a săvârşit în zilele preaînălţatului nostru Domn I(o)an Alexandru Ghica Voievod, purtând cârma proslavei, prea Sfinţitului mitropolit al Ungro-Vlahiei kiru kir Grigorie, septembrie 25, pisar Radu log(ofăt), Ioan pietrar, 1768”.

Istoricii au însă puncte de vedere diferite de ceea ce se spune în pisanie. Astfel, Nicolae Iorga consideră că a fost ridicată de domnitorul Ştefan Racoviţă, fiul lui Mihai Racoviţă, împreună cu Doamna sa, Teodora. La aceiaşi ctitori de referă G.I. Lahovari,, precum şi G. I. Ionescu-Gion, care afirmă în plus că Stoica Clucerul este doar cel care a reparat biserica în timpul lui Alexandru-Vodă Ghica şi a Mitropolitului Grigorie. Tot Ionescu-Gion susţine, citând unele documente păstrate la Academia Română şi la Arhivele Statului, că în 1765 voievodul Ştefan Racoviţă a închinat această biserică Mitropoliei din Bucureşti.

Despre Ştefan Racoviţă se ştie că a domnit în Ţara Românească, în perioada 7 februarie 1764 - 29 august 1765. Tradiţia spune că acesta, împreună cu Mitropolitul Grigorie, „obişnuiau de-a lua adesea masa la marginea oraşului, în pădure, chiar pe locul unde e biserica aceasta, şi că de ei este indicat locul lui Stoica Clucerul de-a ridica biserica pe el. Şi de aceea sunt zugrăviţi în biserică”. Ţinând cont de ceea ce se cunoaşte din pisania bisericii, din documentele istorice, dar şi din tradiţie, se poate afirma că acest sfânt lăcaş a fost început din temelie de voievodul Ştefan Racoviţă, în anul 1764, şi terminat de Stoica Clucerul, care a pus pisania deasupra uşii de intrare în biserică, în anul 1768.

Arhitectonica

Construită în stil brâncovenesc, cu plan treflat, Biserica Sfântul Ştefan-Călăraşi este simplă ca înfăţişare, dar interesantă ca arhitectură, deoarece şi-a păstrat caracterul vechi. Cu toate că a fost reparată de câteva ori, în urma incendiilor şi a cutremurelor, nu a avut modificări majore în ceea ce priveşte arhitectura ei. În prezent, are pridvor deschis şi coloane care susţin arcade semicirculare, iar turla are formă poligonală şi se află deasupra pronaosului. Iniţial, biserica avea unele ornamente care o înfrumuseţau, dar dintre acestea nu s-a mai păstrat decât unul floral, săpat în piatră, care este încrustat în zidul exterior al Sfântului Altar şi al absidei de la nord. Sfântul lăcaş a avut de suferit în incendiul din 1832, precum şi în urma „focului cel mare” din 1847, când au ars 12 biserici şi 13 mahalale din Bucureşti.

În 1868 a fost adăugată o turlă din lemn deasupra naosului, a fost închis cu zid pridvorul şi s-a adăugat o marchiză în faţa acestuia. O altă modificare a fost făcută după 40 de ani, când a fost înlocuită tâmpla de zid cu o catapeteasmă din lemn de stejar, care există şi în prezent, fiind realizată de sculptorul Ion Babic. Începând cu secolul al XX-lea au fost făcute reparaţii radicale. Astfel, în perioada 1916-1922, sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice şi a istoricului Nicolae Iorga, a fost redată bisericii înfăţişarea pe care a avut-o iniţial. Atunci a fost demolată turla care fusese adăugată, a fost deschis pridvorul, s-a subzidit cu piatră şi au fost tencuite zidurile exterioare. Cu prilejul acestor ample lucrări, Comisia Monumentelor Istorice a luat vechile sculpturi în lemn ale bisericii care se păstraseră până atunci şi le-a depus într-un muzeu. Printre acestea s-au aflat uşile împărăteşti, uşile laterale ale tâmplei, jilţul arhieresc şi Crucea de pe catapeteasmă.

În 1927 au fost înlocuite cele două coloane din interior (care erau din cărămidă) cu coloane din piatră de Câmpulung, pentru a da o rezistenţă mai mare zidului dintre naos şi pronaos, precum şi turlei din cărămidă. Alte lucrări au fost făcute după cutremurul din 1977, când a fost refăcută turla care căzuse de pe pronaos; tot atunci a început restaurarea picturii din interior pentru a fi adusă la starea ei iniţială.

Biserica în prezent

Valoarea de monument istoric a Bisericii Sfântul Ştefan-Călăraşi se reflectă nu doar în arhitectura ei, ci şi în pictura care o înfrumuseţează. În exteriorul sfântului lăcaş se pot vedea 30 de medalioane în care au fost zugrăviţi patriarhi ai Vechiului Testament, prooroci, apostoli şi îngeri, precum şi chipuri din cultura clasică - sibilele Delfica şi Persica şi filosofii antici Platon şi Aristotel. În 1922, această frescă a fost acoperită cu aceleaşi figuri, în tempera, de pictorul Popescu Mollda, care a lăsat şi câteva medalioane originale. Pictura din interiorul bisericii a fost realizată în 1886, peste vechile fresce ale pictorului Tache Ionescu, care a fost elev al şcolii lui Gheorghe Tăttărescu. Dintre icoanele originale care au fost păstrate şi se află în prezent în biserică sunt cele împărăteşti (din 1809) şi cea a Sfântului Ştefan (din 1811), care au fost realizate de Radu Zugravul. De asemenea, aici se găseşte şi icoana Sfântului Ioan Botezătorul care a aparţinut Mareşalului Ioan Antonescu, icoană ce a fost purtată în fruntea oştirii române la trecerea Prutului, până la Odessa. În Biserica Sfântul Ştefan se află şi părticele din moaştele Sfinţilor Ioan Gură de Aur, Arhidiaconul Ştefan, Haralambie şi Grigorie Teologul, care au fost aşezate într-o nouă raclă, în 2013.

Surse

• Biserica Sfântul Ştefan
• George D. Florescu, Din Vechiul Bucureşti - Biserici, curţi boereşti şi hanuri după două planuri inedite de la sfârşitul veacului al XVIII-lea, Editura ?, 1935, p. 67
• Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p. 99