Egeria: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Egeria''' (also known as '''Aetheria''') was a western European pilgrim, probably a nun from what is now Spain, who wrote of her pilgrimage to the Holy La...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Traducere EN}} | {{Traducere EN}} | ||
| − | '''Egeria''' ( | + | '''Egeria''' (cunoscută şi ca '''Aetheria''') a fost o [[pelerin]]ă din Europa vestică, probabil o [[călugăriţă]] din ceea ce acum este Spania, care a scris un jurnal despre ăpelerinajul ei în Ţara Sfântă spre sfârşitul secolului IV. Ea şi-a descri experienţele într-o scrisoare lungă către călugăriţele din comunitatea ei. |
| − | + | Tot ceea ce se ştie despre viaţa ei provine din scrierile ei. Din detaliile comparaţiei dintre Marea Roşie şi "Ocean" se poate deduce că provine de pe coasta vestică a Spaniei sau Franţei. Pelerinajul ei în Răsărit se pare că a avut loc între anii 381 şi 384. Ca turistă ea se deosebeşte radical de turiştii vremurilor noastre, al căror interes este îndreptat în marea majoritate spre lumea seculară, prin aceea că în călătoriile ei este interesată exclusiv de lumea creştină. Ea scrie puţin despre lumea [[păgân]]ă din jurul ei. Entuziasmul ei se regăseşte în scridorile ei prin comentariile despre mediul şi lumea creştine pe care le vizitează, despre [[călugăr]]i, locuri sfinte, liturghii şi slujbe. | |
| − | + | Experienţele ei sunt înregistrate într-o carte numită ''Itinerarium Egeriae'' saur ''Călătorii''.Cele două părţi care s-au păstrat ale cărţii ei încep, prima parte, cu apropierea de [[Muntele Sinai]] şi se termină la Constantinopol iar a doua parte cu descrierile slujbelor de la Ierusalim. | |
| − | == | + | ==Descoperirea== |
| − | + | Singura copie a cărţii Egeriei care a supravieţuit este o copie manuscrisă aflată în ''Codex Aretinus'' care a fost alcătuit în secolul XI. Această copie a trecut prin mai multe mâini până a ajuns în posesia Frăţiei Sfânta Maria din Arezzo, Italia. A fost descoperită de J. F. Gamurini, un profesor, în 1884 care i-a recunoscut importanţa. El a publicat-o în 1887, urmată apoi de o ediţie corectată anul următor. O traducere în rusă a fost publicată în 1889 iarîn engleză în 1891. | |
| − | + | Iniţial atribuită de Gamurini Sfintei Silvia de Aquitaine, a fost apoi atribuită Egeriei de Dom Ferotin care a argumentat că autorul este Egeria pe baza unei menţiuni a ei într-o scrisoare din secolul VII a unui călugăr, Valerius, care se roagă ei pentru protecţie în călătoriile în Răsărit. | |
| − | == | + | ==Cărţi în engleză== |
| − | * '' | + | * ''Călătoriile Egeriei în Ţara Sfântă'', ed. John Wilkinson. Aris & Phillips, 1999 (ISBN 0856687103) |
| − | * ''Egeria: | + | * ''Egeria: Jurnalul unui pelerinaj'' (Scriitori Creştini Antici), ed. George E. Gingras. Newman Press, 1970 (ISBN 0809100290) |
| − | == | + | ==Legături externe== |
| − | *[http://en.wikipedia.org/wiki/Egeria_( | + | *[http://en.wikipedia.org/wiki/Egeria_(călugăriţă) Wikipedia: Egeria] |
| − | *[http://www.christusrex.org/www1/jhs/TSspegria.html Egeria | + | *[http://www.christusrex.org/www1/jhs/TSspegria.html Egeria Sfântul Mormânt] |
*[http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/egeria.html Ecole Glossary: Egeria] | *[http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/egeria.html Ecole Glossary: Egeria] | ||
| − | [[ | + | [[Categorie:Monahi]] |
Versiunea de la data 6 februarie 2008 06:10
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Egeria (cunoscută şi ca Aetheria) a fost o pelerină din Europa vestică, probabil o călugăriţă din ceea ce acum este Spania, care a scris un jurnal despre ăpelerinajul ei în Ţara Sfântă spre sfârşitul secolului IV. Ea şi-a descri experienţele într-o scrisoare lungă către călugăriţele din comunitatea ei.
Tot ceea ce se ştie despre viaţa ei provine din scrierile ei. Din detaliile comparaţiei dintre Marea Roşie şi "Ocean" se poate deduce că provine de pe coasta vestică a Spaniei sau Franţei. Pelerinajul ei în Răsărit se pare că a avut loc între anii 381 şi 384. Ca turistă ea se deosebeşte radical de turiştii vremurilor noastre, al căror interes este îndreptat în marea majoritate spre lumea seculară, prin aceea că în călătoriile ei este interesată exclusiv de lumea creştină. Ea scrie puţin despre lumea păgână din jurul ei. Entuziasmul ei se regăseşte în scridorile ei prin comentariile despre mediul şi lumea creştine pe care le vizitează, despre călugări, locuri sfinte, liturghii şi slujbe.
Experienţele ei sunt înregistrate într-o carte numită Itinerarium Egeriae saur Călătorii.Cele două părţi care s-au păstrat ale cărţii ei încep, prima parte, cu apropierea de Muntele Sinai şi se termină la Constantinopol iar a doua parte cu descrierile slujbelor de la Ierusalim.
Descoperirea
Singura copie a cărţii Egeriei care a supravieţuit este o copie manuscrisă aflată în Codex Aretinus care a fost alcătuit în secolul XI. Această copie a trecut prin mai multe mâini până a ajuns în posesia Frăţiei Sfânta Maria din Arezzo, Italia. A fost descoperită de J. F. Gamurini, un profesor, în 1884 care i-a recunoscut importanţa. El a publicat-o în 1887, urmată apoi de o ediţie corectată anul următor. O traducere în rusă a fost publicată în 1889 iarîn engleză în 1891.
Iniţial atribuită de Gamurini Sfintei Silvia de Aquitaine, a fost apoi atribuită Egeriei de Dom Ferotin care a argumentat că autorul este Egeria pe baza unei menţiuni a ei într-o scrisoare din secolul VII a unui călugăr, Valerius, care se roagă ei pentru protecţie în călătoriile în Răsărit.
Cărţi în engleză
- Călătoriile Egeriei în Ţara Sfântă, ed. John Wilkinson. Aris & Phillips, 1999 (ISBN 0856687103)
- Egeria: Jurnalul unui pelerinaj (Scriitori Creştini Antici), ed. George E. Gingras. Newman Press, 1970 (ISBN 0809100290)
