Irina Împărăteasa: Diferență între versiuni
m |
m (a mutat Irina (împărăteasa) la Irina Împărăteasa: pentru uniformitatea titlurilor) |
(Nicio diferență)
| |
Versiunea de la data 26 februarie 2010 09:47
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Drept-credincioasa Irina Ateniana (752 - 9 august 803) a fost împărăteasă bizantină între anii 797 si 802, fiind soţia lui Leon IV Kazarul şi mama lui Constantin al VI-lea. De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la Sinodul VII Ecumenic (Sinodul al doilea de la Niceea), convocat la iniţiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă.
Viaţa
Irina era originară din Atena (de unde şi supranumele de Ateniana) şi a fost adusă la Constantinopol de către Constantin V, care a căsătorit-o cu Leon IV Kazarul. În 771 a dat naştere lui Constantin VI, iar când Leon IV a murit (780), Irina a devenit regentă şi a fost nevoită să lupte împotriva fratelui lui Leon, Nicefor, pretendent la tron.
Irina a încercat să întărească relaţiile Bizanţului cu francii (a căror hegemonie în apusul Europei era de necontestat), precum şi cu papalitatea, căsătorindu-şi fiul cu Rotrude, fiica lui Carol cel Mare. Din acelaşi motiv, atunci când francii au ocupat Istria şi Beneventul (în 788), Irina nu a reacţionat negativ.
Cel mai important lucru pe care l-a făcut Irina Ateniana a fost restabilirea cultului icoanelor. În 782, Irina i-a alungat pe slavi din Grecia ?i Macedonia, iar în 782 ?i 798 ea a trebuit să accepte termenii da?i de califii Abbasizi. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unica împărăteasă. Papa Leon III, neconfirmând-o pe Irina ca împărăteasă, l-a încoronat pe regele franc, Carol cel Mare (Charlemagne), împărat roman.
În 802, logotetul (ministrul) finan?elor, Nicefor, s-a revoltat împotriva Irinei ?i a exilat-o pe Lesbos, unde aceasta a murit în 803.
