Nichifor Crainic

Nichifor Crainic este pseudonimul literar al lui Ion Dobre. S-a născut la 22 decembrie 1889 în Bulbucata, județul Vlașca și a decedat la 20 august 1972 în Mogoșoaia. Nichifor Crainic a fost teolog, ziarist, scriitor, poet, politician, editor, filozof, formator de opinie. Este inițiatorul și principalul ideolog al gândirismului, curent și direcție estetica și ideologică, care a influențat intelectualitatea românească în perioada interbelică. Crainic este considerat unul din ctitorii Filocaliei în limba română.

Lucian Blaga descria activitatea lui Nichifor Crainic astfel: „Invazia teologică în cultura română postbelică, înțeleg penetrația ei masivă și profundă, va rămâne pentru totdeauna legătă de numele lui Nichifor Crainic (...) Ceea ce Crainic a întreprins timp de douăzeci și cinci de ani pentru renașterea spiritului ortodox rămâne fără pereche în analele vieții noastre literare”.

„Nichifor Crainic este cel dintâi teolog în epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt și ocolit al specialiștilor, prezentând-o într-o formă impunătoare atențiunii generale a lumii intelectuale… Nichifor Crainic e misionarul de prestigiu al credinței bisericești în mijlocul intelectualilor români… Prin Nichifor Crainic s-a săvârșit o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox.”

(Pr. Dumitru Stăniloae)

Studii

Studiile medii le face la Seminarul Central, din 1904 până în 1912. Studiile superioare la Facultatea de Teologie din București între anii 1912-1916. Între anii 1920-1922, studii de specializare la Facultatea de Teologie catolică și cea de Filosofie a Universității din Viena .

Activitatea literară

Elev la seminar, Ion Dobre a debutat, în anul 1906, în coloanele revistei școlare cu poezia La horă.În anul 1926, preia de la Cezar Petrescu revista Gândirea și îi dă o nouă direcție, insistând asupra românismului, ortodoxismului și naționalismului. Tot în acest an, Ion Dobre îşi legalizează pseudonimul literar, acela de Nichifor Crainic, cu care își va semna de acum înainte toate lucrările. Gândirea va funcționa din anul 1926 până anul 1944.

• Șesuri natale, Craiova, 1916
• Darurile pământului, București, 1920
• Cântecele patriei. București, 1925
• Țara de peste veac. București, 1931 și 1940
• Șoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temnițele Aiudului, București, 1990

Filocalia

Ctitorii de frunte ai Filocaliei românești din sec. al XX-lea au fost Nichifor Crainic și discipolii săi: Părinții Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae. Părintele Dumitru Stăniloae recunoștea meritele maestrului său N. Crainic în ceea ce privește repunerea în circulație a studiilor filocalice și a adevăratei teologii ortodoxe:

Alăturea de Filocalie – colecția scrierilor de caracter mistic-ascetic ale răsăritului – Dionisie Areopagitul este al doilea izvor de frunte al teologiei lui Nichifor Crainic, ambele puse din nou în circulație de dânsul… Viața creștină interioară la gradul de maximă incandescență este firul de aur în preocupările vechii tradiții ortodoxe. Renașterea acestei preocupări, restaurarea tradiției ortodoxe în ceea ce are ea mai esențial este meritul aproape exclusiv al lui Nichifor Crainic… e cel dintâi care e preocupat stăruitor în teologia românească nu de stadiul comun al vieții creștine, ci de vârfurile ei ce ard în lumina dumnezeiască, adică de viața pe care dânsul o determină ca «viața mistică, de pe culmi, a desăvârșirii în Duh, sau a sfințeniei, sau viața religioasă realizată la maximum». E cel dintâi care a concentrat într-o expunere sistematică «Teologia mistică» pe care o definește îndrăzneț și original, dar în acord intern cu duhul ortodox: «Știința îndumnezeirii omului», întrucât «viața mistică e viața dumnezeiască participată», în ea omul devine «dumnezeu prin har».

În 1938 Nichifor Crainic a cerut sprijinul Bisericii pentru publicarea Filocaliei printr-o scrisoare către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. S-a discutat în ședința Sinodului din 28 iunie 1938, iar Mitropolitul Nicolae Bălan și-a luat angajamentul tipăririi acesteia. În primăvara anului următor, Părintele Arsenie Boca a fost trimis cu o bursă la Muntele Athos (12 martie – 8 iunie 1939), unde să învețe toată rânduiala duhovnicească și meșteșugul artei bizantine, dar de unde să aducă și scrieri ale Filocaliei. Zian Vălean Boca s-a întors de la Muntele Athos cu transcrieri după Filocalia de la Prodromu (o traducere a monahilor români de la Schitul Românesc Prodromu, din anul 1922), apoi s-a retras la M-rea Sâmbăta de Sus. Al Doilea Război Mondial începuse, iar România se afla sub Imperiul Haosului (Gheorghe Buzatu). În acest timp, Părintele Arsenie Boca l-a încurajat pe Părintele Dumitru Stăniloae să realizeze împreună o ediție a Filocaliei în limba română și i-a desenat inclusiv coperta.

Surse

• Florin Duțu, Academicianul Nichifor Crainic, din nou pribeag în Țara sa., Mărturisitorii, 10 septembrie 2015, URL: https://www.marturisitorii.ro/2015/09/20/academicianul-nichifor-crainic-din-nou-pribeag-in-tara-sa-irodienii-de-la-elie-wiesel-sub-masca-memorii-23-august-1944-24-mai-1947-studiu-de-florin-dutu-plus-harta/

Legături externe

• Nichifor Crainic