Schitul românesc Prodromu (Muntele Athos)

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.

Amplasarea geografica a schitului romanesc Podromul

Schitul Podromul se afla la capatul rasaritean al peninsulei Athosului,numit Vigla,intr-un tinut pustiu,pietros si bantuit de furtuni.Din aceste motive,schitul a luta numele Sfantului Ioan Botezatorul,PRODROMUL,in limba greaca. Locul este salbatic,cu minunate frumuseti naturale,prielnic sihastriei si inaltei contemplatii bisericesti. In partea de rasarit a schitului se intinde Marea Egee,mereu agitata de valuri si furtuniiar spre apus,se inalta,pana la 2033 m, Muntele Athos,al carui varf de marmura,in mare parte a anului acoperit cu zapezi,scanteiaza sub razele soarelui,cu mult timp inaite de rasaritul lui.Locul a fost indragit de pustnici,doritori de inalta viata duhovniceasca.

Istoricul schitului românesc Prodromul

Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost dintotdeuna un loc preferat de sihaştrii români atoniţi. Aici au sihăstrit călugari români înca din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau in peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli, sau, mai apoi, Chilia Prodromul (Înaintemergătorul). Prin anul 1810, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni, ieroschimonahul Iustin. Dupa 35 de ani de nevoinţă, s-a mutat la cele veşnice, lăsând egumen, în locul său, pe ucenicul lui, ieromonahul Patapie. După 20 de ani, din cauza tulburărilor politice din Balcani, călugarii s-au risipit, Patapie retrăgându-se şi răposând la mănăstirea Neamţ. În anul 1850, ieromonahii Nifon şi Nectarie, ambii cu metanie din mănăstirea Horaiţa, judeţul Neamţ, au rezidit cu ajutoare aduse din ţara, temelia, biserica şi trei corpuri de chilii ale schitului Prodromul, care se ruinaseră aproape cu desăvârşire. În anul 1860, biserica a fost sfinţita de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Apoi, ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitoriul schitului, adună în jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos, punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până astăzi ca Schitul Românesc Prodromul.

Astfel, în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat oficial la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.

Articole înrudite

• Muntele Athos
• Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

Legături externe

• en:Wikipedia:Prodromos(Mount Athos)
• ro: Locaşuri româneşti la Sf. Munte Athos, de ierom. Pimen Vlad, (include o galerie de imagini la sfârşitul paginii).
• ro: Răzvan Codrescu, Prodromu sau "Schitul vremurilor de pe urmă", pe siteul editurii Christiana.
• ro: Stelian Gomboş, Schitul Prodromu - Locul duhovnicesc al românilor din Sf. Munte Athos
• Schitul Prodromu, galerie de imagini din Schit.
• en: Skiti Timiou Prodromou
• en:Fr. Gregory, Romanian Skete of Timiou Prodromou, din relatarea unui pelerinaj la Sf. Munte.