Esenieni: Diferență între versiuni
(→Bibliografie) |
|||
Linia 23: | Linia 23: | ||
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7. | #I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7. | ||
#Encarta 2004 | #Encarta 2004 | ||
+ | #Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,pag 158, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2 |
Versiunea de la data 15 decembrie 2010 17:07
Esenieni- membrii unei secte religioase considerată eretică de rabinii evrei; având aproximativ 4000 membri, această sectă a existat în Palestina şi Siria în perioada sec II i.Hr-II d.Hr. Esenienii aveau multe principii opuse creştinismului şi practicau un trai colectivist şi ascetic.
Principii opuse creştinismului
- Nu se căsătoreau
- Se ocupau cu astrologia întocmind horoscoape
- Se închinau răsăritului soarelui
- Nu aduceau jertfe şi nici daruri Templului
- Nu admiteau învierea
Din pricina acestor principii, esenienii erau rău-văzuţi de rabini care îi considerau eretici. Acesta e motivul pentru care ei nu sunt menţionaţi niciodată în Talmud sau în literatura rabinică.
Alte principii
- Se conduceau după principii colectiviste. Producţia şi consumul aveau un caracter colectiv.
- Ţineau cu rigurozitate Sâmbata
- Practicau curăţări scrupuloase care însemnau spălarea în apă rece şi purtarea de haine albe
- Aveau un calendar diferit de cel al iudeilor
- Se ocupau cu muncile agricole, meşteşugurile, cu studiul, copierea şi difuzarea cărţilor
- Condamnau sclavia
- Condamnau războiul
- Condamnau luxul
Informaţiile privitoare la ei găsim la Filon din Alexandria, istoricul roman Pliniu cel Bătrân şi istoricul Iosif Flaviu.
Principalele lor aşezări erau pe malurile Mării Moarte
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
- Encarta 2004
- Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,pag 158, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2