Zorica Lațcu

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare


Zorica Lațcu, pe numele ei de monahie Maica Teodosia (n. 17 martie 1917 d.- 8 august 1990) a fost o poetă, traducătoare, monahie și deținut politic din România.

Viaţa şi activitatea

S-a născut în Ungaria, în familia avocatului Ion Lațcu din Mezotur (Mezőtúr), în data de 17 martie 1917, ca urmare a refugiului familiei în timpul Primului Război Mondial. A locuit la Brașov. În perioada 1936-1940 este studentă la Cluj, urmând Facultatea de limbi clasice şi, în paralel, Facultatea de litere, specializarea limba şi literatura franceză. Devine preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj. Colaborează la Dicţionarul limbii române al lui Sextil Puşcariu.

Opera

Din 1941 devine colaboratoare la revista Gândirea a lui Nichifor Crainic.

Poezie

  • Insula Albă, 1944 (volumul de debut);
  • Osana Luminii,1947;
  • Poemele Iubirii,1947;
  • Din pribegie
  • Ție, Doamne, Îți voi cânta
  • Alte poezii

Referinţe critice

Poezia Zoricăi ne duce mereu, pe căi de frumuseţe inefabilă la întâlnirea cu Dumnezeu. Ne arată cum poţi să trăieşti din iubire şi pentru iubire, ce înseamnă să poţi iubi cu inima lui Iisus, aşa cum iubeşte Iisus. Cu ochii mereu fixaţi spre Acela care ne conduce spre Patria Cerească, Zorica ne face să pătrundem în misterul relaţiei cu Divinul, prin iubire.”
(Aspazia Oţel Petrescu, Permanenţe, aprilie 2001)

Ectenia-Maica-Teodosia-Zorica-Latcu-Gandirea.jpg

Surse