Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” - Suroti (Suroti, Grecia)

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” Suroti
Jurisdicție	Mitropolia Kasandriei
Tip	monahii
Înființată	1967
Ctitori	Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Stareț	monahia Filothei (din 1967)
Mărime aprox.	60 de monahii
Localizare	localitatea Suroti
Limba liturgică	greacă
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii	-
Hramuri	Adormirea Sfântului Ioan Teologul (26 septembrie) Sf. Ap. și Ev. Ioan Teologul (8 mai) Sfântul Cuv. Arsenie Capadocianul (10 Noiembrie) Sfântul Cuv. Paisie Aghioritul (12 Iulie)
Site web oficial	-

Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” de la Suroti este o mănăstire ortodoxă din Grecia, ctitorită și povățuită duhovnicește de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (25 iulie 1924 - 12 iulie 1994), unde este, de asemenea, înmormântat. Obștea este formată din monahii și este închinată Sfinților Ioan Teologul și Arsenie Capadocianul.

Localizare

Mănăstirea este localizată pe raza localităților Agia Paraskevi (gr.: Αγ. Παρασκευή) și Suroti (gr.: Σουρωτή), în N-V Peninsulei Calcidice (Halkidiki). A fost construită un deal de 110 m și este aflată la aproximativ 25 kilometri depărtare de centrul orașului Tesalonic.

Localitatea Suroti - vedere aeriană

Despre Suroti

Suroti este o localitate din prefectura Tesalonic. Aceasta este una dintre multele localități întemeiate de imigranți, după războaiele balcanice și schimbul de populație dintre Grecia și Turcia.

Regiunea se numea „Surukli”, provenit după cuvântul turcesc „suru”, care înseamnă „turmă de vite”, și era deținută de cinci turci înstăriți. Aceștia vor vinde zona unor evrei din Tesalonic. O familie de vlahi, anume familia lui Hristos Lolas, provenită din localitatea Vlasti, prefectura Kozani, fiind crescătoare de vite, și-a vândut turmele și a cumpărat zona de la evrei.

Regiunea Suroti a fost dată imigranților, de către statul grec, mai întâi în anul 1914, iar mai apoi, în anul 1932. În anul 1922, o dată cu schimbul de populație, aproape cincizeci de familii din Asia Mică au fost strămutate în această localitate.

Istoricul Mănăstirii

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul, ocrotitorul mănăstirii, ale cărui moaște se află acolo, la Suroti

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul - ctitorul mănăstirii (mozaic de la Suroti)

Întemeierea Sihăstriei

Mănăstirea Suroti a fost fondată de un grup de tinere evlavioase, iubitoare de viață monahală. Părintele lor duhovnic, preotul Policarp Matzaroghlu, față de care acestea făceau ascultare, s-a confruntat cu mari obstacole în înființarea unei mănăstiri. Dumnezeu, însă, a rânduit ca ele să-l întâlnească pe Sfântul aghiorit Paisie (Eznepidis), cu ajutorul căruia au reușit să treacă peste toate aceste dificultăți. Încă de tânăr, Sfântul Paisie suferea de plămâni. În anul 1966 s-a îmbolnăvit foarte grav și a fost internat, vreme de mai multe luni, în Spitalul Papanicolau din Tesalonic. În urma unei operații, Starețul avea nevoie de sânge, iar aceste tinere iubitoare de viață monahală l-au ajutat, donând sânge. Din recunoștință pentru ajutorul pe care i l-au, le-a ajutat duhovnicește. Și astfel s-a întemeiat Sihăstria „Sfântului Ioan Teologul” de la Suroti.

Povățuitor al obștei

Cuviosul venea și le cerceta pe maici de fiecare dată când era nevoie. Mai târziu, însă, a hotărât să iasă de două ori pe an din Sfântul Munte, o dată toamna și o dată după Sfintele Paști.

„De vreme ce mi-am luat o răspundere, nu pot să nu merg.”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul.

Acesta era scopul principal al ieșirilor Iui din Sfântul Munte, acela de a ajuta maicile din această mănăstire. De asemenea, şi-a asumat povățuirea duhovnicească şi a Sihăstriei „Cinstitului înaintemergător” de la Metamorfosi — Halkidilki. Uneori vizita şi alte mănăstiri.

Cuviosul Paisie cu un cunoscut australian la Suroti

La început, atunci când ieșea din Sfântul Munte, rămânea aproape o săptămână. Mai târziu rămânea mai mult. Se silea însă să termine cât mai repede ca să se întoarcă la Coliba sa. Foarte mulți oameni, atunci când auzeau că se află la Suroti, alergau să-i ceară sfatul și să ia binecuvântare de la el. Împreună cu ei aduceau bolnavi și oameni îndurerați. Așteptau ore întregi ca să le vină rândul să-l vadă.

În ultimii ani ai vieții sale, credincioșii care veneau să-l vadă erau în număr de zeci de mii. Veneau din toate părțile Greciei, din străinătate, chiar și din îndepărtata Australie. O astfel de afluență de oameni este rar întâlnită în istoria Bisericii.

Adormirea Starețului Paisie

Urmează

Mănăstirea în prezent

Urmează

Activitatea iconografică a Mănăstirii Suroti sub îndrumarea Starețului Paisie

Icoana Domnului Hristos, după cum l-a văzut Sfântul Paisie

Icoana Domnului Iisus Hristos

Într-o noapte, pe când Starețul Paisie se afla încă în chilia „Sfintei Cruci”, în timp ce spunea Rugăciunea lui Iisus, deodată un perete al chiliei dispăruse și, în locul lui, L-a văzut clar pe Domnul. Fața Lui era atât de luminoasă încât nu-L putea privi direct și se întreba cum era posibil ca unii oameni să batjocorească chipul său. Părintele Paisie spunea că fața Domnului și a Preasfintei au culoarea grâului copt. După această dumnezeiască arătare, Starețul a poruncit maicilor de la Mănăstirea „Sfântului Ioan Teologul” să-L picteze pe Hristos exact așa cum Îl văzuse în noaptea aceea. În tot timpul în care au pictat icoana, el a fost alături de ele, oferindu-le indicații.

Icoana Sfintei Eufimia

Urmează

Icoana Sfântului Arsenie Capadocianul

La 21 februarie 1971, Starețul stătea în curtea Colibei sale și corecta manuscrisul cu viața Cuviosului Arsenie.

„Mai erau două ore până la apusul soarelui, scria Starețul, și în timp ce citeam manuscrisul, m-a cercetat Cuviosul Arsenie. Și precum învățătorul îl mângâie pe elevul care a scris bine lecția, tot astfel a făcut și cuviosul. Vederea lui mi-a lăsat în inimă o dulceață negrăită și o bucurie cerească, pe care nu am putut-o suporta. Am început să alerg în jurul Colibei ca un nebun și îl strigam, deoarece credeam că îl voi găsi.” Această apariție a sfântului l-a cutremurat pe Stareț. După aceasta Starețul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat-o icoană. Dar așa cum spunea Starețul, „prima icoană nu semăna prea bine cu cuviosul. De aceea am stat lângă ele tot timpul cât au pictat a doua icoană a cuviosului și le-am spus: Așa și așa să o faceți.” Și astfel a fost pictată cunoscuta icoană a Cuviosului Arsenie, care redă pe deplin trăsăturile lui.

Starețul credea cu tărie în sfințenia Cuviosului Arsenie, Cu toate acestea a spus maicilor să nu îi pună aureolă la icoană, nici să o așeze pe iconostas cu icoanele sfinților. Când Starețul a fost întrebat de ce nu vrea să fie pusă sus pe iconostas, a răspuns: „Dacă vrea, să se ridice el singur”. Adică să intervină pentru a i se face canonizarea.

Minuni de la Suroti

Deplasări minunate ale Cuviosului Paisie din Athos la Suroti

La 15 august 1987 trei monahii de la Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător din Metamorfosi au mers Suroti. În timpul privegherii au cântat la Mănăstirea la strana dreaptă. De trei ori, la „Ceea ce ești mai cinstită”, la Laude și la Heruvic corul din dreapta l-a auzit pe Stareț cântând în altar, deși se afla în Sfântul Munte.

Odată la Mănăstirea Sfântului loan Teologul de la Suroti au tuns în grabă o oarecare monahie în vârstă, deoarece era aproape de moarte. Părintele Paisie nu fusese înștiințat de acea călugărie, cu toate acestea, deși se afla în Sfântul Munte, era de față și urmărea înmormântarea, dar nu-și putea da seama care este monahia pe care o înmormântează.

Minuni făcute de Cuviosul Arsenie și de Sfintele sale Moaște

În vremea în care pregătea editarea cărții sale „Cuviosul Arsenie Capadocianul”, se afla cu câteva monahii la Mănăstirea Suroti într-o cameră și corectau textul. La un moment dat a simțit o mireasmă nespusă, dar nu a spus nimic, ca să vadă dacă și monahiile o simt. Peste puțin au început una după alta să întrebe: „Ce miroase?”, „Ce mireasmă este aceasta?”. Starețul a considerat această mireasmă un semn al bunăvoinței Cuviosului Arsenie pentru editarea vieții lui.

Odată, povestea Starețul, au adus un îndrăcit la Suroti. L-a apucat criza pe acel sărman chiar în biserică. A început să ocărască și să strige. Maicile au adus Capul Sfântului Arsenie, iar eu l-am pus pe el. Acela a început să urle și a căzut la pământ. Atunci am pus Capul pe pieptul lui și am început să rostesc Rugăciunea împreună cu maicile. De îndată ce i-am pus Capul pe piept, a început să facă niște mișcări spasmodice, după care a rămas nemișcat. Diavolul plecase. Când și-a revenit a mulțumit Sfântului Arsenie şi nouă.

[Altădată] au adus o îndrăcită la Suroti ca să o vindec. Sărmana era foarte istovită și mi-a arătat o umflătură ca o piatră, ce-o avea în partea dreaptă, la coaste. Atunci am scos cutiuța ce-o aveam agățată la gât în care aveam un dinte de-al Sfântului Arsenie. L-am scos și am început să apăs cu el umflătura. Atunci aceea a început să strige atât de tare, încât a ridicat toată mănăstirea în picioare. Încerca să vomite. Am pus atunci Sfintele Moaște la gâtul ei și a început să-și miște capul într-o parte și alta cu atâta repeziciune, încât era în primejdie să-i sară de la locul lui și de aceea îl ținea cu mâinile. În cele din urmă diavolul a plecat și femeia s-a liniștit.

Alte minuni făcute de Starețul Paisie

Starețul povestea: „Odată am vrut să aflu în ce stare se află sufletul primei călugărițe care a fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii de la Suroti. Atunci mi-au adus sufletul ei și mi l-au pus în brațe (Starețul a arătat cu mâinile sale ca și cum ar fi ținut un prunc) și mi-au spus: „Acesta este sufletul Magdalenei. Era într-o stare duhovnicească foarte bună, ajunsese la măsura unui pustnic cunoscut de al meu, care se nevoise mulți ani.”