Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Maximovici

286 de octeți adăugați, 23 aprilie 2008 07:01
finalizare diacritice
{{Diacritice}}
{{Reorg}}
Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este considerat de creştinii ortodocşi de pretutindeni ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfinţenie, el a fost în acelaşi timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu şi "nebun întru Hristos", un zelos ierarh misionar şi un apărător al săracilor, un ascet desăvârşit şi un părinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el şi-a scos turma din robie, conducând-o din China în lumea liberă. Urmaş al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui sufletele şi trupurile suferinde. Străbătând prin vălul timpului şi al spaţiului, el cunoştea şi răspundea gândurilor oamenilor înainte că aceştia să şi le exprime. Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Această era puterea iubirii lui Hristos-marea taină inaccesibilă înţelegerii lumeşti.
Ceea ce însuşi vlădică a prevăzut, dar pentru care nu erau deloc pregătiţi toţi cei ce-l cunoşteau, s-a petrecut în locul şi la timpul pe care el le-a prezis.. Moartea a survenit la Seattle, pe 2 iulie (19 iunie pe stil vechi), unde, după ce a săvârşit Sfânta Liturghie la biserica Nikolsk, vlădică a plecat însoţit de prietenul său apropiat, vlădică Nectarie, având cu sine icoana Kursk-Korennaia a Maicii Domnului. Rămânând în altar în jur de încă trei ore după sfârşitul Liturghiei, vlădică a mai vizitat-o pe văduva unui protoiereu (având cu el icoana Kursk-Korennaia) şi s-a întors în apartamentul său, pregătindu-se să meargă la cimitir (era sâmbătă). Deodată, cei de jos l-au auzit căzând. Urcând în goană la etaj, însoţitorii lui de la Seattle, Î. Kalfov şi Î. Hruşciov l-au găsit zăcând în pragul chiliei. L-au aşezat în fotoliu şi, la orele 15.50 el îşi dădu sufletul Domnului, încheindu-şi calea pământească, la fel ca şi strămoşul său, episcopul Ioan de Tobolsk: în faţă icoanei făcătoare de minuni. Nu putem să nu vedem legătura directă între nevoinţa sa de o viaţă întreagă, de a se înfrâna de la dormitul în pat, şi sfârşitul în poziţie aşezată. Căci după ce a fost întins în patul aflat în cameră, vlădică şi-a primit pacea trupească-judecând după toate, pentru prima oară, din ziua în care şi-a dat făgăduinţele călugăreşti.
== "DESI DEŞI AM MURIT, SUNT VIU" - VLĂDICA IOAN ==
Imediat ce vestea morţii Vladicăi Ioan a ajuns la San Francisco, în locuinţa arhiereului adormit - Casa Sfântului Tihon din Zadonsk - i s-a slujit prima panihidă. De asemenea, în toate bisericile ortodoxe din San Francisco, în toate jurisdictiile ortodoxe s-au slujit panihide. Trupul răposatului arhipăstor a fost lăsat în Seattle în grija episcopului Nectarie.
Link spre site în limba engleză unde se descriu, prin intermediul credincioşilor care s-au rugat Sfântului Ioan spre izbăvirea din diferitele nevoi şi din boală, minunile săvârşite de Sfântul Ioan: [http://www.saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2008.htm]
== CUVANT CUVÂNT LA PARASTASUL ARHIEPISCOPULUI IOAN ==
In În numele Tatalui si Tatălui şi al Fiului si şi al Sfantului Sfântului Duh! A existat dintotdeauna printre ruşi credinţa conform căreia episcopii Bisericii Ortodoxe mor "câte trei" (desigur, în decursul unei anumite perioade de timp). Mi-am amintit de ea tocmai acum. Acum un an şi jumătate, la puţin timp după Sinodul Episcopilor Bisericii din Diaspora, a murit bătrânul Arhiepiscop Ştefan. Atunci, cu numai un an în urmă, Biserica orfană a Diasporei a însoţit "spre ţărâna pământului" cu rugăciuni pe părintele ei duhovnicesc şi întâistătător al multora, vrednicul de pomenire, neuitatul bătrân, Mitropolitul Anastasie. Iar acum, în final, al treilea nume. Ieri, în timpul privegherii de toată noaptea, a venit un telefon urgent de la Episcopul Nectarie din California, prin care ni se aducea trista veste conform căreia unul dintre venerabilii ierarhi ai Bisericii noastre, Vicar al Ierarhului Întâistătător, arhipăstorul ascet, Arhiepiscopul Ioan, murise subit în Seattle, unde se dusese cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Veste zdrobitoare. Gândindu-mă acum la Vlădică Ioan, îmi vine în minte o întâmplare de acum mai bine de treizeci de ani, când răposatul meu părinte, Episcopul Dimitri, cunoscând necazurile şi tristeţile care-l aşteptau pe Fericitul Mitropolit Antonie, Ierarhul Întâistătător al Bisericii Diasporei din Iugoslavia, l-a invitat pe acesta la Harbin, în Orientul Îndepărtat, unde viaţa bisericească începea să se îmbunătăţească. "Te vei odihni aici, Vlădică", scria Episcopul Dimitri. Mitropolitul Antonie răspunse astfel: "Prietene, deja sunt foarte bătrân. Sunt atât de slăbit încât nu mă pot gândi la vreo călătorie, decât la cea spre cimitir... Dar, fiindcă nu-ţi pot fi de ajutor, îţi trimit - ca pe un adevărat suflet al meu - pe Episcopul Ioan. Acest om mic, plăpând, care arată ca un copil, în care se petrece o minune de statornicie şi severitate, acum,într-o vreme a încremenirii spirituale generale..." Astfel l-a descris acest mare Avvă al său, pe încă tânărul şi de curând hirotonitul Vlădică Ioan. Iată cum arăta atunci Vlădică Ioan, şi aşa a şi rămas. Dar chiar şi în vremea noastră, înaintea ochilor noştri, el a fost acelaşi exemplu de "minune de asceză statornică", un remarcabil exemplu de viaţă duhovnicească şi rugătoare.
A existat dintotdeauna printre rusicredinta conform careia episcopii Bisericii Ortodoxe mor "cate trei" (desigur, in decdursul unei anumite perioade de timp)Mi-am amintit de ea tocmai acum. Acum un an si jumatate, la putin timp dupa Sinodul Episcopilor Bisericii din Diaspora, a murit batranul Arhiepiscop Stefan. Atunci, cu numai un an in urma, Biserica orfana a Diasporei a insotit "spre tarana pamantului" cu rugaciuni pe parintele ei duhovnicesc si intaistattator al multora, vrednicul de pomenire, neuitatul batran, Mitropolitul Anastasie. Iar acum, in final, al treilea nume.  Ieri, in timpul privegherii de toata noaptea, a venit un telefon urgent de la Episcopul Nectarie din California, prin care ni se aducea trista veste conform careia unul dintre venerabilii ierarhi ai Bisericii noastre, Vicar al Ierarhului Intaistatator, arhipastorul ascet, Arhiepiscopul Ioan, murise subit in Seattle, unde se dusese cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Veste zdrobitoare.  Gandindu-ma acum la Vladica Ioan, imi vine in minte o intamplare de acum mai bine de treizeci de ani, cand raposatul meu parinte, Episcopul Dimitri, cunoscand necazurile si tristetile care-l asteptau pe Fericitul Mitropolit Antonie, Ierarhul Intaistatator al Bisericii Diasporei din Iugioslavia, l-a invitat pe acesta la Harbin, in Orientul Indepartat, unde viata bisericeasca incepea sa se imbunatateasca. "Te vei odihni aici, Vladica", scria Episcopul Dimitri. Mitropolitul Antonie raspunse astfel:  "Prietene, deja sunt foarte batran. Sunt atat de slabit incat nu ma pot gandi la vreo calatorie, decat la cea spre cimitir... Dar, fiindca nu-ti pot fi de ajutor, iti trimit - ca pe un adevarat suflet al meu - pe Episcopul Ioan. Acest om mic, plapand, care arata ca un copil, in care se petrece o minune de statornicie si severitate, acum,intr-o vreme a incremenirii spirituale generale..."  Astfel l-a descris acest mare Avva al sau, pe inca tanarul si de curand hirotonitul Vladica Ioan. Iata cum arata atunci Vladica Ioan, si asa a si ramas. Dar chiar si in vremea noastra, inaintea ochilor nostri, el a fost acelasi exemplu de "minune de asceza statornica", un remarcabil exemplu de viata duhovniceasca si rugatoare.  Vladica Vlădică Ioan se ruga neincetatneîncetat; Vladica Vlădică Ioan se ruga peste tot. Ieromonahul Metodie, un tanar tânăr ce se potrivea duhovniceste intrduhovniceşte într-o oarecare masura măsură cu VladicaVlădică, aflanduaflându-se inca încă la Harbin, pe buna bună dreptate observa: "Noi toti incepem sa toţi începem să ne rugamrugăm, dar Vladica Vlădică Ioan nu are nevoie sa inceapasă înceapă; el e intrîntr-o stare de rugaciune permanentarugăciune permanentă...". Indiferent de ce schimbari schimbări aveau loc in situatia în situaţia lui materialamaterială, in conditiile în condiţiile de viata si viaţa şi de lucru ale Vladicai Vlădicăi Ioan, rugaciunea si dumnezeiestile rugăciunea şi dumnezeieştile slujbe aveau pentru el o importanta covarsitoareimportanţă covârşitoare.. Nimic nu-l putea distrage de la aceasta. Nimeni nu poate avea toate calitatilecalităţile, nimeni nu poate avea toate darurile. Fiecare dintre noi poate gresigreşi, nimeni nu este slobod de gresealagreşeală. Dar cei care intrau in legatura în legătură cu Vladica Vlădică Ioan, omul rugaciuniirugăciunii, arhipastorul arhipăstorul ce se ingrijeste îngrijeşte de suflete, gata in permanenta sa sara in în permanenţă să sară în ajutorul lor, cei care au simtit simţit puterea rugaciunii rugăciunii lui, fie personal ori prin cei apropiati apropiaţi lui - acesti aceşti oameni nu-l vor uita niciodata niciodată pe VladicaVlădică, purtand intotdeauna in purtând întotdeauna în inimile lor amintirea plina plină de recunostinta fata recunoştinţă faţă de acea caldura si lumina căldură şi lumină pe care el o impartaseaîmpărtăşea. Vladica Vlădică s-a dus, iar acea neincetata rugaciune neîncetată rugăciune cu care se invapaia învăpăia marele nostru rugatorrugător, rugandurugându-se neobosit "de dragul nostru si şi pentru noi totitoţi" a fost intreruptaîntreruptă. Dar Biserica din Diaspora nu-l va uita. Suntem incredintati ca Vladica încredinţaţi că Vlădică Ioan va avea indrazneala si îndrăzneala şi va gasi mila găsi milă la infricosatorul înfricoşătorul scaun al Domnului Slavei, si şi acolo se va ruga pentru cei apropiati apropiaţi ai lui si şi pentru turma sa, la fel cum se ruga si cand şi când era pe pamantpământ... Iar datoria noastranoastră, datoria unei iubiri pline de recunostintarecunoştinţă, este sa raspundem să răspundem cu rugaciune rugăciune la rugaciunile rugăciunile lui. Sa Să ne rugam rugăm pentru sufletul lui curat, ca Domnul sasă-l odihneasca impreuna odihnească împreună cu sfintiisfinţii. Amin.
+ Mitropolitul Filaret
Cristianm
Administratori
4.112 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/9311”

Meniu de navigare