Modificări

{{Traducere EN}} [[image:altarboy.jpg|right|thumb|Tânăr îmbrăcat cu stihar în timpul slujbei]] '''Stiharul''' este un veşmânt liturgic, lung şi îngust, cu mâneci largi şi strâns pe gât. Acesta nu Nu trebuie confundat cu [[imnstih]], [[stihiră]], [[stihoavnă]]ul "- termeni din [[sticheronimnografie]]."

În unele jurisdicţii, stiharul purtat de diacon se numeşte [[dalmatikon]] în concordanţă cu terminologia folosită de de Biserica Primară primară în secolul al IV-lea, la introducerea sa.

În timpul Slujbei de Pregătire, preotul ia stiharul, binecuvântează crucea de pe spate şi spune: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mîntuiriimântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărăteascã, şi ca o mireasă, împodobită cu podoabele ei. (''Isaia 61:10''); acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Veşmântul latin echivalent cu stiharul este numit "alb". La fel, este un veşmânt lung purtat de episcop sau preot pe sub "chasuble " care la rândul lui este echivalent cu felonul răsăritean. Alb-ul poate fi simplu sau decorat cu broderii sau cu dantela, dar este în majoritatea cazurilor alb.