{{Traducere EN}} [[Image:Covered Vessels 2.jpg|right|thumb|200px|Sfintele Vase acoperite]] Cuvântul '''Euharistie''' provine din expresia care în limba greacă înseamnă ''a aduce mulțumire''. Euharistia este cunoscută și sub numele de '''Sfintele Daruri''', '''Dumnezeieştile Taine'''<ref>În limba greacă veche sintagma τα αγια μυστιρια, în traducere leterală "Sfintele Taine", este adesea folosită pentru a desemna "Sfintele Daruri", Împărtăşania; dar utilizarea ei în alte limbi este evitată, pentru a nu se face confuzie cu celelalte Sfinte Taine.</ref>, '''Împărtășania''' sau '''Trupul și Sângele Domnului [[Iisus Hristos]]'''. [[Biserica Ortodoxă]] învață că Dumnezeu este cu adevărat prezent (iar nu doar ca semn, ca simbol) în Sfintele Daruri, după [[sfinţire]]a lor <ref>Darurile de pâine şi vin care sunt aduse de credincioşi pentru slujirea Sfintei Liturghii se numesc "cinstitele daruri" până la momentul prefacerii, iar după [[epicleză]] se numesc "Sfintele Daruri".</ref>. Așa învață și [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolicii]] și unii dintre [[protestantism|protestanți]].

== Background Aspecte generale ==The Eucharist is the center of life in the Orthodox Church because the Church is primarily a eucharistic community. The Eucharist is the completion of all of the Church's other sacraments and the source and the goal of all of the Church's doctrines and institutionsEuharistia în [[Biserica Ortodoxă]] se află în centrul vieții creștine, deoarece Biserica este în primul rând o comunitate euharistică.Euharistia este desăvârșirea tuturor celorlalte [[Sfintele Taine|Taine]] ale Bisericii și este izvorul și ținta tuturor învățăturilor și instituțiilor Bisericii

The majority of scholars of the Last Supper do not believe that it was a Passover mealMajoritatea teologilor care au scris despre Cina cea de Taină nu cred că ar fi fost vorba de cina obișnuită de Paștile evreiești, a position consistent with the account given by the [[Gospel of John|Gospel of Saint John]]poziție coerentă cu povestirea păstrată în Evanghelia după Ioan. A minority believe that it was a Există o minoritate care consideră totuși că aceasta fusese o cină de Paști (''seder or Passover meal''), a position consistent with the Synoptic Gospelsbazăndu-se pe Evangheliile sinoptice. HoweverÎnsă, as după cum afirmă Enrico Mazza has argued, the minority view părerea minorității "remains rămâne o interpretare teologică. Realitatea istorică este că Cina cea de Taină nu a theological interpretation. The historical fact is that the Last Supper was not fost o celebrare a Passover celebration andPaștilor evreiești, consequently, that its liturgy was not that of the Jewish Passoverși prin urmare că liturghia acesteia nu a fost cea a Paștilor evreiești." <ref>''The Celebration of the Eucharist: The Origin of the Rite and the Development of Its Interpretation'' [Collegeville, MN: Liturgical Press, 1999] pp. 25-26</ref>.

==Eucharist as a sacrificeEuharistia ca Jertfă==The Orthodox Church believes the Eucharist to be a sacrificeBiserica Ortodoxă mărturisește că Euharistia este aducerea unei jertfe (sacrificiu). As is heard in the LiturgyDupă cum auzim în Liturghie, '''"Thine of Thine own we offer to TheeAle Tale dintru ale Tale, in all and for all.Ție îți aducem de toate și pentru toate"''' #At the EucharistÎn Euharistie, the sacrifice offered is Christ himselfjertfa adusă este Hristos Însuși, and it is Christ himself who in the Church performs the act of offeringși Însuși Hristos este Cel care aduce Jertfa: He is both priest and victimeste atât preot cât și jertfă.#'''We offer to TheeȚie îti aducem'''. The Eucharist is offered to Euharistia este Jertfă adusă lui [[GodDumnezeu]] the Cel în [[TrinitySfânta Treime]] — not just to the - nu doar [[FatherDumnezeu-Tatăl|Tatălui]] but also to the , ci și [[Holy SpiritDuhul Sfânt|Sfântului Duh]] and to și lui [[ChristIisus Hristos|Hristos]] HimselfÎnsuși. So, what is the sacrifice of the EucharistDeci ce este Jertfa euharistică? By whom is it offeredCui Îi este oferită? and to whom is it offered? In each case the answer is ChristLa ambele întrebări, răspunsul este: Hristos.#We '''offer for all[Ție Îți] aducem... pentru toate''': according to Orthodox theologyconform teologiei ortodoxe, Euharistia este o jertfă de împăcare, the Eucharist is a propitiatory sacrificeadusă atât în numele celor vii, offered on behalf of both the living and the deadcât și al celor adormiți.

The Church teaches that the sacrifice is not a mere figure or symbol but a true sacrificeBiserica învață că Jertfa nu este doar un semn, un simbol, ci un adevărat sacrificiu. It is not the bread that is sacrificedNu pâinea este jertfită, but the very Body of Christci Însuși Trupul lui Hristos. AndIar Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit o singură dată, the Lamb of God was sacrificed only oncepentru totdeauna. Astfel, for all time. The sacrifice at the Eucharist consistsJertfa euharistică nu este jertfirea sângeroasă a Mielului, not in the real and bloody immolation of the Lambci jertfă nesângeroasă, but in the transformation of the bread into the sacrificed Lambunde pâinea se preschimbă în Mielul de jertfă.

All the events of Christ's sacrifice, the Momentele jertfei lui Hristos - [[IncarnationÎntruparea Domnului|Întruparea]], the Last SupperCina cea de Taină, the [[CrucifixionRăstignirea Domnului|Răstignirea]], the [[ResurrectionÎnvierea Domnului|Învierea]], and the și [[AscensionÎnălţarea Domnului]] are not repeated in the Eucharistsunt actualizate în Euharistie, but they are made presentnu sunt repetate.

În [[Săptămâna Patimilor#Joia Mare|Joia Mare]], dar la nevoie şi în alte zile, preotul sfinţeşte un al doilea [[agneţ]], pe care apoi îl taie, uscă şi păstrează ca Împărtăşanie pentru bolnavi. De obicei Împărtăşania pentru bolnavi se păstrează în [[chivot]], pe [[sfânta masă]] a [[altar]]ului, fără ca totuşi să existe vreo regulă strictă relativă la locul păstrării ei. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă nu cunoaşte devoţiunea sau adorarea "sfântului sacrament" precum în Biserica Romano-Catolică. Sfânta Împărtăşanie nu face obiectul unui cult separat în Biserica Ortodoxă, care vede în această practică o exagerare a Bisericii catolicii în reacţie la refuzul protestantismului de a recunoaşte prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie.

Liturghia Sfântului Iacov se slujește numai în anumite locuri, în general de [[praznic]]ul Sfântului [[Apostolul Iacov, "fratele Domnului"|Apostol Iacov]], cel cunoscut ca "fratele Domnului" ([[23 octombrie]]), primul [[episcop]] de al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|IerusalimIerusalimului]]. este Este cea mai veche și cea mai lungă Liturghie. Este semnificativ diferită de celelalte Liturghii care din Biserică, în special prin faptul că se slujește pe o Sfântă Masă din afara [[Altar]]ului, cu fața la comunitatea credincioșilor.

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Vasile cel Mare]] se slujește în Duminicile din [[Postul Mare]], în [[Săptămâna Patimilor#Joia Mare|Joia Mare]], în ajunul [[Învierea Domnului|Sfintelor Paști]], al [[Crăciun]]ului și la prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare ([[1 ianuarie]]). Sfântul Vasile a scurtat și a unificat toate variațiile în liturghiile care se dezvoltaseră din timpul Sfântului Iacov și până la acceptarea creștinismului de către Imperiul Roman.

Liturghia Darurilor înainte fințite sfințite este o slujbă de [[Vecernie|seară]] în timpul căreia credincioșii se împărtășesc cu Daruri sfințite în altă zi. Liturghia Darurilor Înainte Sfințite se slujește miercurea și vinerea din timpul [[Postul Mare|Postului Paștilor]] (și în anumite zile de sărbătoare, atunci când acestea cad într-o zi din săptămână din Postul Mare). Această slujbă îi este atribuită Sfântului [[Grigorie cel Mare]], episcop al [[Biserica Romei|Romei]] din secolul al VI-lea.

Această slujbă este liturghia originară, tradițională a [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Bisericii Alexandriei]], cea folosită de marii [[ierarh]]i ai lui Hristos [[Atanasie cel Mare|Atanasie]], [[Chiril al Alexandriei |Chiril]], Macarie, Dionisie și alții. Textele manuscrise păstrate ale acestei Liturghii datează din secolul al IV-lea, dar s-au păstrat și fragmente mai vechi ale acestora. Deși rânduiala slujbei s-a dezvoltat de-a lungul mai multor secole, nu avem nici o îndoială că autorul Liturghiei a fost într-adevăr Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]]. Cea mai recentă versiune a textului, datând din anul 1585 (în perioada Patriarhului grec al Alexandriei [[Meletie (Pigas) al Alexandriei|Meletie Pigas]] ) a fost aprobată și publicată de Sfântul [[Nectarie din Eghina]]. Această liturghie se slujește o dată pe an în Bisericile de limbă greacă și rusă.

: ''Articol principlaprincipal: [[Liturghia Sf. Tihon al Moscovei]]''