Modificări

'''Primul Sinod Ecumenic''' a avut loc la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] ulterioare. A abordat în primul rând problema [[arianism]]ului, stabilind o primă formă a [[Crezul|Crezului de la Niceea]] și o primă regulă pentru calcularea datei [[Sfintele Paşti|Paştilor]] ( sau "[[Pascalia]]"). este cunoscut și ca '''Primul Sinod de la Niceea'''.

Sinodul a fost convocat în anul 325 de către Sfântul [[sfânt]]ul împărat [[Constantin cel Mare]]. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe [[episcop]]ii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, doctrină conform căreia [[Iisus Hristos]] ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu născut din veşnicie şi Dumnezeu adevărat.

[[Sinod]]ul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locația sa a fost mutată de Constantin la Niceea (mult mai aproape de reședința imperială din Nicomidia), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform tradiției[[tradiţie]]i, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la [[20 mai]] în anul 325. Ceva mai devreme în cursul acelui an, avusese deja loc un [[Sinod ]] în Antiohia, prezidat de Sfântul [[Osius de Cordoba]], care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit şi pe [[Eusebiu de Cezareea]] (despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă). Când Constantin a convocat Sinodul la Niceea, el a făcut acest lucru în primul rând pentru a păstra unitatea Imperiului, mai degrabă decât încercând să influențeze formularea învățăturii Bisericii.

După ce împăratul și-a ținut discursurile de deschidere, se consideră că Sfântul Osius este cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat în acest scop chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Părintele Teologul şi istoricul ortodox Prof. [[Alexander Schmemann]], în cartea sa, ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'', scrie consideră că împăratul își dorea ca acest sinod să fie "simbolul și încununarea" victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului (<ref>Alexander Schmemann, ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'', p. 76)</ref>. În discursul său de deschidere, Sf. Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind "mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva" (<ref>''ibid.'', p. 77)</ref>.

Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de ''[[homoousios]]'', un termen filosofic care însemna că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] este ''de o ființă'' (consubstanţial) cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]]. "Homoousios" înlocuia formula lui Arie, "homiousios" - de fiinţă asemănătoare, în sensul că Iisus ar fi primit o fiinţă asemănătoare Tatălui şi nicidecum aceeaşi fiinţă.

Este foarte interesant faptul că a fost folosit acest termen, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii [[sabelianism|sabelieni]] (și în special de [[Paul de Samosata]]) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul [[Dionisie cel Mare]]. Ca în cazul multor altor termeni filosofici, [[Sfinţii Părinţi]] au preluat termenul ''homoousios'' și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus pentru prima dată la Niceea de Osius sau chiar de Constantin însuși, fiind mai apoi susținut de "un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui [[Arie]], ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii prin folosirea unui termen clar" (<ref>Schmemann, op. cit., p. 78)</ref>.

Există o listă a episcopilor care au participat la Sinod, cuprinzând aproximativ 230 de nume, dar există unele indicii că listele ar avea unele lipsuri. Sfântul [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] afirmă că numărul participanților era de 318<ref>Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina şi Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustaţiu de Antiohia: 270; Ghelasie de Cizic, peste 300.</ref>, număr cu semnificație mistică, întrucât acesta era numărul slujitorilor lui [[Avraam]] (care pe atunci se numea încă "Avram" pe care acesta i-a luat cu el atunci când s-a dus să îl salveze pe nepotul său [[Lot]] (Cf. [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14 Facerea 14, 14]).

==SursaSurse==