324 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Al patrulea Sinod Ecumenic''' s-a ținut la Calcedon (Halkidon) în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca '''Sinodul de la Calcedon'''. Acest important [[sinod]] s-a ocupat de două mari chestiuni:*unele aspecte privind Firea (Natura ) și Ipostasul (Persoana ) lui [[Iisus Hristos|Hristos]], și
*organizarea văzută a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]].
==Istoric==
În anul 449, între [[Sinodul III Ecumenic|al treilea]] și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt [[sinod]] la care succesorul la tron al Sfântului [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Dioscor al Alexandriei]], "a insistat stăruit că în Hristos este o singură natură fire (''physis'')". Această poziție este cunoscută sub numele de [[monofizitism|monofizită]]; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi "din două naturifiri, dar după Întrupare este 'o singură natură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul'." Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia menite să completeze care completau și echilibreze echilibrau acest punct de vedere. Astfel că, după numai doi ani, împăratul Markian (Marcian ) a convocat o nouă întrunire a [[Episcop]]ilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest [[Sinod]], care a avut loc la Calcedon, este considerat socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.
Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:
:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în ''Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas''." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE]], ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din ''Hotărârile Sinodului de la Calcedon'' este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>.
Această definiție, în care atât distincția deosebirea între cele două Firi (Naturi), cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt sublinate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui [[Nestorianism|Nestorie]].
Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al [[Sinodul II Ecumenic|Sinodului al doilea]], lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după scaunul Romei, celui al Constantinopolului - "Noua Romă". Aceasta era o lovitură dată [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii din Alexandria]] și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimul]] de sub jurisdicția Cezareei(Kesariei), dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de '''[[Pentarhia|Pentarhie]]'''. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În ordinrea ordinea rangului:
#[[Biserica Romei|Roma]]
Toate cele cinci scaune se considerau de origine [[apostoli|apostolică]]. Primele patru erau cele mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, [[episcop]]ii fiecăreia din cele cinci cetăți au primit titlul de "[[patriarh]]". Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în sfere de jurisdicție, cu excepția [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căreia îi fusese acordată independența la cel de-al treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre.
În înțelegerea Pentarhiei, trebuie evitate două erori trebuie evitate:
*ideea ca sistemul patriarhiilor și mitropoliilor se bazează pe structura ecleziastică și
*ideea că Episcopul (Papa) Romei are supremația asupra celorlalți celorlalţi episcopi.
În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordinii ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur [[episcop]] să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un [[sinod]] general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sostemul Sistemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.
Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă doctrina învăţătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu îi refuză au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic. Căci totuși , căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie|ereziilor]], de-a lungul multor secoleîn primul mileniu creştin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit însă atunci când a transformat acestă această întâietate, acest "primat întru iubire" (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răstoarnă răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat "cel dintâi Episcop al Bisericii", dar el este primul între egali.
==Pomenire==
