Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de ''[[homoousios]]'', un termen filosofic care însemna că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] este ''de o ființă'' cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]].
Este foarte interesant faptul că a fost folosit acest termen, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii [[sabelianism|sabelieni]] (și în special de [[Paul de Samosata]]) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul [[Dionisie cel Mare]]. Ca în cazul multor altor termeni filosofici, [[Sfinţii Părinţi]] au preluat termenul ''homoousios'' și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus pentru prima dată la Niceea de Osius sau chiar de Constantin însuși, fiind mai apoi susținut de "un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui [[Arie]], ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii prin folosirea unui termen clar" (Schmemann, p. 78).
It is particularly interesting that this term was used, despite it previously having been employed by the heretical În afară de formularea de bază a [[Sabellianism|SabelliansCrezul]] (notably [[Paul of Samosata]]) in the 3rd century during their conflict with St. [[Dionysius the Great]]. As with much terminology from philosophy, howeverui, the au fost formulate și patru [[Church Fathersanatemă|anateme]] co-opted ''homoousios'' and gave it a new, Orthodox meaningexplicite la adresa arienilor. It was originally introduced at Nicea by Hosius (or possibly even Constantine)Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, then supported by "a small group of bold and far-sighted theologians who understood the inadequacy of merely condemning Arius and the need to crystallize Church tradition in cu excepția a clear concept" (Schmemanndoi dintre ei, p. 78). Besides the basic format of the Creed (''see'' [[Nicene CreedTheonas de Marmarica]]), four explicitly anti-Arian și [[anathemaSecundus de Ptolemaida]]s were attached, as well. All the bishops at the council signed the Creed except for two, Theonas of Marmarica and Secundus of Ptolemais, who were subsequently deposed by the Church and then exiled by the emperor, along with care au fost ulterior depuși de Biserică și exilați de către împărat împreună cu [[AriusArie]], who also refused to accept the decrees of the councilcare a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Schmemann remarks regarding the exiles that Constantine was observă, cu provire la cei exilați, că astfel Constantin "thus again confusing the judgment of the Church with that of Caesarconfunda iarăși judecata Bisericii cu cea a Cezarului" (p. 79), recalling perhaps the previous unfortunate use of his civil power that St. Constantine had exercised when he persecuted the făcând probabil aluzie la nefericita folosire de către împărat a puterii civile atunci când a ales să îi persecute pe [[Donatismdonatism|Donatistsdonatiști]].
==Other issues==
