2.632 de modificări
Modificări
Adăugare mențiune despre trecerea Vicinei sub control bizantin
Aceste episcopii se cred a fi fost înființate în urma legii date de împăratul [[Zenon]] în jurul anului 480, prin care toate orașele cu gradul de polis primeau dreptul de a avea un episcop propriu. „În fruntea acestora se afla ierarhul de la Tomis ca «episcopus metropolitanus» adică mitropolit”<ref name="Păcurariu" />.
{{Citat|În Moesia Inferior și în Sciția numele ierarhilor și limba inscripțiilor e amestecată, grecește și latinește. Episcopul de la Tomis depindea de scaunul din Constantinopol. Aceste numeroase episcopii, fiecare cu teritoriul ei, reprezintă o populație latină foarte deasă. Ele înfățișează ordinea imperială, dar și viața locală; episcopul era omul locului, ales de credincioși, el urmase vechilor patroni, protectori ai orașelor și breslelor din vremea Imperiului orășenesc. Episcopul se arată întotdeauna apărătorul ținuturilor din dioceza sa și nu executantul ordinelor împăratului. Viața romană la Dunăre era puternică și înflorirea episcopatelor e o dovadă a importanței organizării colective. Nu e vorba de niște bieți clerici plecați sub nevoi, ci de oameni învățați și mândri, ctitori de biserici mari, polemiști și scriitori religioși în limba latină. Sunt cunoscute epistolele lui Theotim II de Tomis către împăratul Leon în 458, precum și corespondența acestor episcopi cu papa. Pătrunderea creștinismului la barbari este în parte opera lor.|P. P. Panaitescu<refname="introducere-panaitescu">P. P. Panaitescu, ''Introducere la istoria culturii românești'', Editura Științifică, București, 1969.</ref>}}
===Invaziile barbare===
* Secolele VII–X — [[Încreștinarea bulgarilor#Statul protobulgar (secolele VII-IX)|Noul stat bulgar]] își întinde stăpânirea și asupra Dobrogei, deși nu era o stăpânire completă (gurile Dunării, de pildă, au continuat să fie stăpânite de bizantini). Vechile orașe s-au ruralizat - Tomisul este amintit ca „sat” (χωρίον) de către patriarhul Nichifor al Constantinopolului.
* Secolele X–XII — Intră sub ocupație bizantină, posibil sub o mitropolie dependentă de Patriarhia de Constantinopol<ref>În secolul X, cronica lui Sklitzes relatează că au venit la împăratul Ioan Tzimiskes delegații „din Constanția și din celelalte cetăți așezate dincolo de Dunăre”(Cedrenus, II, p. 401, Ed. Bonn). Conform Prof. Emilian Popescu, „Știrea este importantă fiindcă ne aduce dovada că atât în stânga Dunării, cât și în dreapta ei existau așezări întărite în care locuiau autohtoni. S-a văzut în această știre o dovadă despre existența unor formațiuni politice românești. Una dintre acestea trebuie să-și fi avut centrul politico-administrativ la Slon, nu departe de Ploiești, unde s-au făcut descoperiri arheologice din această vreme. Constantia este, probabil, Constantiniana Dafne, construită a fundamentis de către Constantin cel Mare și refăcută de Iustinian, sau chiar Constanța (vechiul Tomis)”.</ref>. În perioada asta sunt și invazii de pecenegi și alte popoare migratoare.
* Secolele XII–XIII — Devine parte din [[Dinastia Asăneștilor|imperiul vlaho-bulgar]]. Se înființează [[Mitropolia Vicinei]]. Prin 1262, Vicina și unele centre maritime trec de partea bizantinilor<ref name="introducere-panaitescu" />.
* Secolul XIV — Ajunge sub stăpânirea lui Basarab I, domnul Țării Românești. Mircea cel Bătrân ocupă mai multe cetăți mai târziu.
* Secolele XV–XIX — Dobrogea este pierdută în 1417, rămânând sub stăpânire otomană până în 1878. În perioada aceasta, credincioșii din Dobrogea vor fi sub jurisdicția [[Mitropolia Dristrei|Mitropoliei din Dristra]].
