2.632 de modificări
Modificări
→Activitatea sinodală în perioada niceeană: Adăugare citat din P. P. Panaitescu
Aceste episcopii se cred a fi fost înființate în urma legii date de împăratul [[Zenon]] în jurul anului 480, prin care toate orașele cu gradul de polis primeau dreptul de a avea un episcop propriu. „În fruntea acestora se afla ierarhul de la Tomis ca «episcopus metropolitanus» adică mitropolit”<ref name="Păcurariu" />.
{{Citat|În Moesia Inferior și în Sciția numele ierarhilor și limba inscripțiilor e amestecată, grecește și latinește. Episcopul de la Tomis depindea de scaunul din Constantinopol. Aceste numeroase episcopii, fiecare cu teritoriul ei, reprezintă o populație latină foarte deasă. Ele înfățișează ordinea imperială, dar și viața locală; episcopul era omul locului, ales de credincioși, el urmase vechilor patroni, protectori ai orașelor și breslelor din vremea Imperiului orășenesc. Episcopul se arată întotdeauna apărătorul ținuturilor din dioceza sa și nu executantul ordinelor împăratului. Viața romană la Dunăre era puternică și înflorirea episcopatelor e o dovadă a importanței organizării colective. Nu e vorba de niște bieți clerici plecați sub nevoi, ci de oameni învățați și mândri, ctitori de biserici mari, polemiști și scriitori religioși în limba latină. Sunt cunoscute epistolele lui Theotim II de Tomis către împăratul Leon în 458, precum și corespondența acestor episcopi cu papa. Pătrunderea creștinismului la barbari este în parte opera lor.|P. P. Panaitescu<ref>P. P. Panaitescu, ''Introducere la istoria culturii românești'', Editura Științifică, București, 1969.</ref>}}
===Invaziile barbare===
