Modificări

Salt la: navigare, căutare

Introducerea limbii române în slujbe

2 octeți șterși, 22 august 2024 14:25
m
Corecție
:''Tipăriturile lui Coresi nu pot fi socotite ca stând la începutul literaturii române. Lucrări eretice din punct de vedere românesc, ele n-au putut crea un curent de imitație. Nu de la acest model eretic s-a tras opera de traduceri ale cărților bisericești din veacul al XVII-lea în Principatele Române. Cărțile lui Coresi n-au servit ca model, nici ca ajutor traducătorilor din principate, din marea epocă a lui Vasile Lupu și Matei Basarab, și cu atât mai puțin lui Dosoftei și Antim Ivireanu, care probabil că nici nu le-au cunoscut. Nicăieri cărțile lui Coresi nu sunt citate, nici nu se poate dovedi folosirea lor în traducerile din Muntenia și Moldova. Dimpotrivă, se poate dovedi ușor că toate traducerile lui Varlaam, Dosoftei, ca și ale școlii mai vechi de la curtea lui Matei vodă, sunt traduceri executate direct după manuscrisele sau cărțile slavone și nu reproduceri sau prelucrări ale traducerilor tipărite în Ardeal în secolul al XVI-lea. Între acestea din urmă și curentul de traduceri din Muntenia și Moldova este nu numai o prăpastie de un veac, dar și prăpastia deosebirii de credință. Prin nimic nu se poate face o legătură de cauză la efect între mișcarea de traduceri luterane și calvine pentru românii din Ardeal, mișcare care se termină printr-un insucces complet din punctul de vedere al credinței, și între introducerea limbii române în Biserica ortodoxă în veacul al XVII-lea. Adevărata introducere a limbii în Biserică, adevăratul început al literaturii române este independent de mișcarea de traduceri din Ardeal din veacul al XVI-lea. Operele ieșite din influența luterană și calvină sunt un episod local și izolat în timp și în spațiu, voit de străini pentru români, care n-au creat un curent și nu pot sta la originea literaturii române. Începuturile literaturii române, ca un curent continuu, trebuiesc căutate abia în veacul al XVII-lea.''
În afară de acestea, creștinul poate fi interesat de cauze duhovnicești, nu mecanice. Cu alte cuvinte, nu a înlesnit acest proces o unitate între români, continuând opera lui Mihai Viteazul? Nu a fost oare nevoie ca românii să mențină slujba în limba slavonă pe parcursul secolelor anterioare pentru a furniza texte slavone pentru Ortodoxia aflată sub bizantiniotomani? Nu au ajutat acestea la menținerea unității Ortodoxe și păstrarea credinței printre sârbi și bulgari? Era oare ziditor ca românii să se izoleze și să adopte limba română, ignorând nevoile slavilor ortodocși de la sud de Dunăre? Creștinul cunoaște că istoria e rânduită de Dumnezeu nu subordonată cauzelor materiale, deci este uneori mai potrivit a privi lucrurile în vederea împlinirii voii lui Dumnezeu, nu a oamenilor.
== Note ==
2.632 de modificări

Meniu de navigare