2.632 de modificări
Modificări
m
→Context istoric: Adăugare legătură
Aceste teritorii erau locuite aproape în întregime de ruși albi (bielorusi) și ucraineni ortodocși. Era firesc ca regatul polon catolic să urmărească întărirea catolicismului în aceste părți, mai ales că, în Galiția, Ortodoxia era destul de puternică, fiind patronată de câțiva nobili ortodocși (în 1539 se înființase [[Episcopie|Episcopia]] ortodoxă de la Lvov, ca o continuatoare a celei din Halici, apoi altele). Credincioșii bieloruși, ucraineni și ruteni din regatul Poloniei erau grupați în jurul Bisericii, întocmai ca și românii din Transilvania. În marile orașe Vilnius, Lutsk, Lvov, Kiev acești credincioși ortodocși au pus bazele unor „frății” (bratsva), pentru apărarea Ortodoxiei și pentru promovarea culturii slavone tradiționale.
Propaganda catolică-iezuită împotriva Ortodoxiei era însă în plină desfășurare, încurajată de regele Sigismund III al Poloniei. Prin uneltirile iezuiților, o bună parte din [[episcop]]ii și [[preot|preoții]] ortodocși din aceste părți au fost siliți să îmbrățișeze unirea cu Roma. Este cunoscută unirea realizată în [[Unirea_de_la_Brest-Litovsk|sinodul de la Brest-Litovsk]], în 16-20 octombrie 1596, denunțată abia după 350 de ani, în 1946.
=== Situația ortodocșilor ===
