2.632 de modificări
Modificări
Adăugare secțiune despre lipsa impactului diaconului Coresi (P. P. Panaitescu)
Cu Filip Moldoveanul încep deci tipăriturile în limba română, care vor continua apoi, într-un ritm tot mai susținut, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Printre cei ce i-a urmat pe Macarie, Dimitrie Liubavici și Filip Moldoveanul este și diaconul Coresi, din Târgoviște. Diaconul Coresi a fost un mare susținător al scrierii în limba română, ajutând la crearea unei limbi literare românești unitare, dar a tipărit și atacuri împotriva credinței ortodoxe.
== Coresi și literatura în română ==
P. P. Panaitescu explică lipsa impactului scrierilor diaconului Coresi<ref>P. P. Panaitescu, ''Contribuții la istoria culturii românești'', Editura Minerva, București, 1971.</ref>:
:''Tipăriturile lui Coresi nu pot fi socotite ca stând la începutul literaturii române. Lucrări [[eretic]]e din punct de vedere românesc, ele n-au putut crea un curent de imitație. Nu de la acest model eretic s-a tras opera de traduceri ale cărților bisericești din veacul al XVII-lea în Principatele Române. Cărțile lui Coresi n-au servit ca model, nici ca ajutor traducătorilor din principate, din marea epocă a lui [[Vasile Lupu]] și [[Matei Basarab]], și cu atât mai puțin lui [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] și [[Antim Ivireanu]], care probabil că nici nu le-au cunoscut. Nicăieri cărțile lui Coresi nu sunt citate, nici nu se poate dovedi folosirea lor în traducerile din Muntenia și Moldova. Dimpotrivă, se poate dovedi ușor că toate traducerile lui [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]], Dosoftei, ca și ale școlii mai vechi de la curtea lui Matei vodă, sunt traduceri executate direct după manuscrisele sau cărțile slavone și nu reproduceri sau prelucrări ale traducerilor tipărite în Ardeal în secolul al XVI-lea. Între acestea din urmă și curentul de traduceri din Muntenia și Moldova este nu numai o prăpastie de un veac, dar și prăpastia deosebirii de credință. Prin nimic nu se poate face o legătură de cauză la efect între mișcarea de traduceri luterane și calvine pentru românii din Ardeal, mișcare care se termină printr-un insucces complet din punctul de vedere al credinței, și între introducerea limbii române în Biserica ortodoxă în veacul al XVII-lea. Adevărata introducere a limbii în Biserică, adevăratul început al literaturii române este independent de mișcarea de traduceri din Ardeal din veacul al XVI-lea. Operele ieșite din influența luterană și calvină sunt un episod local și izolat în timp și în spațiu, voit de străini pentru români, care n-au creat un curent și nu pot sta la originea literaturii române. Începuturile literaturii române, ca un curent continuu, trebuiesc căutate abia în veacul al XVII-lea.''
== Note ==