{{Îmbunătăţire}}'''Karulia''' (gr. Καρούλια, lit. ''scripete'') sau '''Schitul Karulia''' (gr. Σκήτη Καρούλια) este cea mai izolată și mai greu accesibilă regiune din [[Sfântul Munte]]. Localizată la capătul sudic al Peninsulei Athonite, se întinde la poalele Carmelului, deasupra mării, și cuprinde mai multe colibe [[pustnic|pustnicești]] construite pe stânci foarte abrupte sau pe terase stâncoase, prăpăstioase, de lângă mare. [[Schit]]ul aparține de [[Marea Lavră]]. Portul schitului este [[Katounakia]].
Cea mai izolată şi mai greu accesibilă regiune de la [[Sfântul Munte]], Karulia, se întinde la poalele Carmelului, deasupra mării, şi cuprinde mai multe colibe [[pustnic|pustniceşti]] construite pe stânci foarte abrupte sau pe terase stâncoase, prăpăstioase, de lângă mare, la capătul sudic al Peninsulei Athonite.==Despre Schit==
===Despre Schit===Aceste colibe datează din secolul al XVII-lea și s-au construit cu multă osteneală, din pricina locului foarte abrupt. La început, Karulia a aparținut de sihăstria „Sfânta Ana Mică”. În 1877 [[Mănăstirea Marea Lavră]] a vândut aceste colibe [[monah|monahilor]] ruși. Fiindcă numărul lor se mărea treptat, Karulia a devenit [[schit]]. Actuala colibă a [[Sfântul Gheorghe|Sfântului Gheorghe]] era pe atunci kiriakonul schitului. Astăzi mai există 16-17 colibe, dintre care numai o parte sunt locuite. Majoritatea [[călugăr|viețuitorilor]] sunt ruși, sârbi și greci.
Aceste colibe datează din secolul al XVII-lea şi s-au construit Acest loc a fost numit „înfricoșătoarea Karulie” – și, cu multă ostenealăadevărat, din pricina locului foarte abruptașa și este. La începutDupă cuvintele pururea-pomenitului profesor Panaghiotis Christou, Karulia a aparţinut de sihăstria „Sfânta Ana Mică”. În 1877 [[Mănăstirea Marea Lavră]] a vândut aceste colibe [[monah|monahilor]] ruşi. Fiindcă numărul lor se mărea treptateste „simbolul pustiei athonite”, „un loc stâncos și abrupt, Karulia a devenit [[schit]]. Actuala colibă a pe ai cărui pereți sunt așezate [[Sfântul Gheorghesihăstrie|Sfântului Gheorghesihăstriile]] era pe atunci Kiriakonul schitului. Astăzi mai există 16 colibe, dintre care numai șase sunt locuite. Majoritatea [[călugărisihasm|vieţuitorilorisihaștilor]] sunt ruşi şi sârbi”.
Acest loc a fost numit „înfricoşătoarea Karulie” – şi, cu adevărat, așa şi este. După cuvintele pururea-pomenitului profesor Panaghiotis Christou, ==Numele de Karulia este „simbolul pustiei athonite”, „un loc stâncos şi abrupt, pe ai cărui pereţi sunt aşezate [[sihăstrie|sihăstriile]] [[isihasm|isihaştilor]]”. ==Numele de Karulia provine de la scripetele (karouli) pe care nevoitorii îl aşezaseră așezaseră la coliba cea mai dinspre mare, cu ajutorul căruia coborau un coş coș către ambarcaţiunile ambarcațiunile ce se aflau în trecere pe acolo, şiși-l trăgeau înapoi cu puţină puțină pâine sau orice altceva ofereau de mâncare pescarii sau călătorii, ca preţ preț pentru rucodelia (metanii, coşuri coșuri sau mături) pe care pustnicii o puneau în coşcoș.
==Călugări de la Karulia==După trecerea la Domnul a [[Siluan Athonitul|Sfântului Siluan]] în anul 1938, Stareţul Starețul [[Sofronie Saharov]] a viețuit într-una din peșterile de la Karulia vreme de nouă ani. * Teodosie de la Karulia (Haritonov; 1869-1937), este autorul unui „Jurnal duhovnicesc” publicat în 1997* Filaret de la Karulia (1872-1962), pustnic grec* Nicon de la Karulia (1875–1963), pustnic rus, a trăit la chilia Sf. Gheorghe din 1941 și până la moartea sa în 1963* Serafim de la Karulia (1903–1981), pustnic rus* Nicodim de la Karulia (Mushkarin; d. 1984), pustnic rus ==Surse==* https://doxologia.ro/sihastria-karulia-athos* https://doxologia.ro/foto-infricosatoarea-karulie-cea-mai-izolata-sihastrie-din-sfantul-munte-athos* https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9A%D0%B0%D1%80%D1%83%D0%BB%D0%B8%D1%8F [[Categorie:Muntele Athos]]