2.632 de modificări
Modificări
m
Adăugare/fixare Legături
Din Letopisețul lui Grigore Ureche se poate afla că, la [[23 septembrie ]] 1564, [[Alexandru Lăpușneanu]] a pus [[mitropolit]] la Suceava pe '''Teofan al II-lea''' († 1597/1598), ucenicul [[ucenic]]ul lui [[Macarieal Romanului]]. Acesta a avut trei perioade de păstorire înainte de a se retrage în [[Sfântul Munte]] unde a fost cinstit de călugării athoniți.
== Confuzia dintre Teofan I și Teofan al II-lea ==
Deși mulți istorici au socotit că acesta este fostul mitropolit [[Teofan I al Moldovei|Teofan I]], reașezat acum în [[scaun]], totuși este vorba de doi mitropoliți cu același nume. Teofan II își avea metania la [[mănăstirea Râșca]], a cărei zidire a început-o [[Petru Rareș]] la îndemnul [[episcop]]ului [[Macarie al Romanului]], prin 1542, fiind apoi zugrăvită sub [[Ștefan Rareș]].
Se pare că Teofan a fost [[egumen]] la Râșca, pentru că o însemnare pe un [[Tetraevanghel]] slavon arată că a fost dăruit de el bisericii de la Râșca „zidită de mine”. Înseamnă că Teofan a supravegheat lucrările de construcție la Râsca, așa cum făcuse [[Grigorie Roșca]] la [[Mănăstirea Probota|Probota]]. Așa s-ar explica și afirmația lui [[Grigore Ureche]] că „era ucenicul lui Macarie” episcopul, care era legat sufletește de Râșca, fiind și îngropat aici.
== Perioada II de păstorire ==
Pe la începutul anului 1578, [[Petru Șchiopul]] a readus în scaun pe mitropolitul Teofan II, care este întâlnit în câteva acte de danie ale acestui domn, mai ales în cele pentru [[Mănăstirea Galata|mănăstirea Galata]] de lângă Iași, [[ctitorie|ctitoria]] sa.
În timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582), se pare că mitropolitul Teofan al II-lea, cu episcopul [[Gheorghe Movilă]] de la [[Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților|Rădăuți ]] și cu unii mari boieri au complotat împotriva acestui domn, fapt pentru care au fost siliți să pribegească în Polonia. Evenimentul este menționat într-o însemnare pe Tetraevanghelul pomenit mai sus.
În perioada absenței sale, treburile Mitropoliei au fost conduse, în calitate de locțiitor, de episcopul Nicanor al Romanului, căci într-un act din anul 1579 se spune despre acesta că în timpul lui Iancu Sasul a luat, în mod abuziv, niște locuri ale mănăstirii Secu, fiindcă „în acea vreme el a fost mitropolit și era stăpân atunci să facă cum i-a fost voia...”.
== Perioada din Sfântul Munte ==
În 1588, Teofan s-a retras din scaun și s-a așezat la [[Mănăstirea Dochiaru (Muntele Athos)|mănăstirea Dohiariu]] din Muntele Athos. Această mănăstire a fost ajutată cu bani de Alexandru Lăpușneanu și familia sa, în vederea refacerii bisericii, trapezei, chiliilor, precum și a picturii. Se pare că mitropolitul Teofan a fost acela care a [[Târnosire|resfinţitresfințit-o]], în urma lucrărilor de restaurare din anul 1568. Retras la Dohiariu, poate imediat după ce și-a înaintat „paretisis”-ul (demisia) din scaunul mitropolitan, a viețuit acolo până la moartea sa, în 1597/1598.
Pentru neprețuitul ajutor acordat mănăstirii Dohiariu, [[călugăr]]ii l-au îngropat cu multă cinste în partea de nord (stânga) a primului [[nartex]] al bisericii mari. Doamna Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă (1595-1606), a dat călugărilor de aici banii necesari pentru așezarea unei pietre funerare de marmură, în perete, deasupra [[mormânt]]ului. Piatra are o frumoasă inscripție în greacă, cu [[stih]]uri antice. Pe peretele din dreptul mormântului s-a zugrăvit, mai târziu, chipul mitropolitului Teofan, în [[veșminte]] [[arhiereu|arhierești]], având o față ascetică, lungă, cu barbă albă, ochii mari și pătrunzători.
