==Istorie==
Gregorian chant was organizedCântul gregorian a fost organizat, codifiedcodificat și notat în principal în ținuturile france din vestul și centrul Europei în secolele al X-lea și al XIII-lea, and notated mainly in the Frankish lands of western and central Europe during the 10th to 13th centuriescu adăugiri și redactări ulterioare, with later additions and redactions, but the texts and many of the melodies have antecedents going back several centuries earlierdar textele și multe dintre melodii au antecedente care datează cu câteva secole mai devreme. Although popular belief credited Pope Gregory Deși credința populară l-a creditat pe Papa Grigore I with having personally invented Gregorian chant că a inventat personal cântarea gregoriană (in much the same way that a biblical prophet would transmit a divinely received messageîn același mod în care un profet biblic ar transmite un mesaj primit de Dumnezeu), scholars now believe that the chant bearing his name arose from oamenii de știință cred acum că cântarea care poartă numele său a later Carolingian synthesis of Roman and apărut dintr-o sinteză carolingiană ulterioară a romanului și [[Gallican chantCântarea Gallicană]], and that at that time the attribution to Gregory și că la acea vreme atribuirea lui Grigore I was era o „întreprindere de marketing” pentru a "marketing ruse" to invest it with a sanctified -l investi cu un pedigreesfințit, as part of an effort to create one liturgical ca parte a efortului de a crea un protocol that would be practised throughout the entire liturgic care să fie practicat pe tot parcursul [[Holy Sfântului Imperiul Roman Empire]].
During the following centuriesÎn secolele următoare, the chant tradition remained at the heart of Roman Catholic music and served as the dominant platform for new performance and compositional practicestradiția cântării a rămas în centrul muzicii romano-catolice și a servit drept platformă dominantă pentru noi practici de interpretare și compoziție. Newly composed music on new texts was first introduced within the context of existing plainchantMuzica nou compusă pe texte noi a fost introdusă pentru prima dată în contextul cântecului simplu existent. The late Middle Ages Evul Mediu târziu [[polyphonypolifonia]] was developed in Western musica fost dezvoltată în muzica occidentală. Although it had mostly fallen into disuse after the Baroque periodDeși în mare parte a căzut în nefolosire după perioada barocului, Gregorian chant experienced cântul gregorian a revival in the 19th century in the Roman Catholic Church and the Anglocunoscut o renaștere în secolul al XIX-lea în Biserica Romano-Catolică și aripa anglo-Catholic wing of the catolică a [[Anglican CommunionComuniunii Anglicane]].
===Organizare===
Gregorian chants are organized into eight modes Cântările gregoriene sunt organizate în opt moduri (scalesscări). Typical melodic features include characteristic incipits and cadencesTrăsăturile melodice tipice includ incipituri și cadențe caracteristice, the use of reciting tones around which the other notes of the melody revolve, and a vocabulary of musical motifs woven together through utilizarea tonurilor de recitare în jurul cărora se învârt celelalte note ale melodiei și un vocabular de motive muzicale țesute împreună printr-un proces numit centonizare pentru a process called centonization to create families of related chantscrea familii de cântări înrudite.
Although the modern eight-tone major and minor scales are strongly related to two of these church modes Deși scalele majore și minore moderne în opt tonuri sunt strâns legate de două dintre aceste moduri bisericești (the Ionian and Aeolianși, respectivelyrespectiv, Eolian), they function according to different harmonic rulesele funcționează după reguli armonice diferite. The church modes are based on six-Modurile bisericii se bazează pe modele de șase note patterns called hexachordsnumite hexacorde, the main notes of which are called the ''dominant'' and the ''final''ale căror note principale sunt numite „dominante” și „finală”. Depending on where the final falls in the sequence of the hexachordÎn funcție de locul în care finalul se încadrează în secvența hexacordului, modul este caracterizat fie ca fiind „autentic”, the mode is characterized as either ''authentic'' or ''plagal''fie „plagal”. Modes with the same final share certain characteristics, and it is easy to modulate back and forth between themModurile cu aceeași finală împărtășesc anumite caracteristici și este ușor de modulat înainte și înapoi între ele; henceprin urmare, the eight modes fall into four larger groupings based on their finalscele opt moduri se împart în patru grupe mai mari în funcție de finala lor.
===Notația===
Oamenii de știință încă dezbat modul în care s-a dezvoltat cântecul simplu în secolele V-IX, deoarece informațiile din această perioadă sunt puține. În jurul anului 410, [[Augustin de Hippo]] a descris cântatul responsorial al unui psalm treptat la Liturghie. La cca. 520, Sfântul [[Benedict de Nursia]] a stabilit ceea ce se numește pravila Sfântului Benedict, în care a fost întocmit protocolul Oficiului Divin pentru uz monahal. În jurul anului 678, cântul roman a fost predat la York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> În această perioadă au apărut tradiții regionale distincte ale cântecului de plâns occidental, în special în Insulele Britanice (cântare celtică), Spania (mozarabă), Galia (galicană) și Italia (roman vechi, ambrosian și beneventan). Este posibil ca aceste tradiții să fi evoluat dintr-un repertoriu ipotetic pe tot parcursul anului de cântare plânsă din secolul al V-lea, după prăbușirea [[Imperiului Roman]] de Apus.
===Origins of the new traditionOriginile noii tradiții===The Gregorian repertory was systematized for use in the Repertoriul gregorian a fost sistematizat pentru a fi folosit în [[Roman Riteritul roman]]. According to Potrivit lui James McKinnon, the core liturgy of the Roman Mass was compiled over liturgia de bază a brief period in the 8th century in Liturghiei romane a project overseen by fost compilată într-o perioadă scurtă în secolul al VIII-lea într-un proiect supravegheat de Chrodegang of din Metz. Other scholarsAlți savanți, including inclusiv Andreas Pfisterer and și Peter Jeffery, have argued for an earlier origin for the oldest layers of the repertoryau susținut o origine anterioară pentru cele mai vechi straturi ale repertoriului.
Scholars debate whether the essentials of the melodies originated in RomeSavanții dezbat dacă elementele esențiale ale melodiilor își au originea în Roma, before the 7th centuryînainte de secolul al VII-lea, or in sau în Francia, in the 8th and early 9th centuriesîn secolul al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea. Roman Catholic Traditionalists point to evidence supporting an Tradiționaliștii romano-catolici indică dovezi care susțin un rol important role for Pope Gregory pentru Papa Grigore I between între 590 and și 604, such as that presented in cum ar fi cel prezentat în articolul lui Heinrich Bewerungedin 's article in the ''Catholic EncyclopediaEnciclopedia Catolică''.<ref>{{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia ). (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 în ''Catholic Encyclopedia''}}din 1913, article by articol de Heinrich Bewerunge.</ref> Scholarly consensusConsensul academic, supported by susținut de Willi Apel and și Robert Snow, asserts instead that Gregorian chant developed around afirmă în schimb că s-a dezvoltat cântul gregorian. în jurul anului 750 from dintr-o sinteză a synthesis of Roman and cântării romane și [[Gallican chantgalicane]] commissioned by Carolingian rulers in Francecomandată de conducătorii carolingieni din Franța. During a visit to Gaul in În timpul unei vizite în Galia în 752–753, Pope Papa [[Stephen Ștefan al II-lea]] had celebrated Mass using Roman chantcelebrase Liturghia folosind cântarea romană. According to Potrivit lui [[CharlemagneCarlemagne]], his father tatăl său Pepin abolished the local a abolit [[Gallican riteritul gallican]]s in favor of the Roman uselocal în favoarea uzului roman, in order to strengthen ties with Romepentru a întări legăturile cu Roma.<ref>Apel, ''Gregorian ChantCântul gregorian'' p. 79.</ref> In În 785–786, at Charlemagne's requestla cererea lui Carol cel Mare, Pope Papa [[Hadrian I]] sent a papal trimis un [[sacramentarysacramentar]] with Roman chants to the Carolingian courtpapal cu cântece romane la curtea carolingiană. This Roman chant was subsequently modifiedAcest cânt roman a fost ulterior modificat, influenced by local styles and Gallican chantinfluențat de stilurile locale și de cântarea gallicană, and later adapted into the system of eight modesiar ulterior adaptat în sistemul de opt moduri. This FrankishAcest cânt franco-Roman Carolingian chantroman carolingian, augmented with new chants to complete the liturgical yearmărit cu noi cântări pentru a completa anul liturgic, became known as "Gregoriana devenit cunoscut drept „gregorian”." Originally the chant was probably so named to honor the contemporary Pope Inițial, cântecul a fost probabil numit așa pentru a onora papa contemporan [[Gregory Gregorie al II-lea]],<ref>McKinnon, ''Antiquity and the Middle AgesAntichitatea și Evul Mediu'' p. 114.</ref> but later lore attributed the authorship of chant to his more famous predecessor Gregory the Greatdar mai târziu tradiția a atribuit autoritatea cântării mai faimosului său predecesor Grigore cel Mare. Gregory was portrayed dictating plainchant inspired by Grigorie a dove representing the fost înfățișat dictând cântecul plâns inspirat de un porumbel reprezentând [[Holy SpiritSfântul Duh]], giving Gregorian chant the stamp of holy authoritydând cântului gregorian pecetea de autoritate sfântă. Paternitatea lui Gregory's authorship is popularly accepted as fact to this dayeste acceptată popular ca faptă până astăzi.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 13.</ref>
===Dissemination and hegemonyDiseminare și hegemonie===Gregorian chant appeared in Cântul gregorian a remarkably uniform state across Europe within a short timeapărut într-o stare remarcabil de uniformă în toată Europa în scurt timp. CharlemagneCarol cel Mare, once elevated to Holy odată ridicat la nivelul Sfântului Împărat Roman Emperor, aggressively spread Gregorian chant throughout his empire to consolidate religious and secular powera răspândit agresiv cântarea gregoriană în tot imperiul său pentru a consolida puterea religioasă și seculară, requiring the solicitând [[clergyclerului]] to use the new repertory on pain of deathsă folosească noul repertoriu pe durere de moarte.<ref>David Wilson, ''Music „Music of the Middle AgesEvul Mediu'' p. 10.</ref> From English and German sourcesDin surse engleze și germane, Gregorian chant spread north to cântul gregorian s-a răspândit la nord până în Scandinavia, Iceland and FinlandIslanda și Finlanda.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 604.</ref> In În 885, Pope Papa [[Stephen Ștefan al V-lea]] banned the Slavonic liturgya interzis liturghia slavonă, leading to the ascendancy of Gregorian chant in Eastern Catholic lands including Polandducând la ascensiunea cântului gregorian în țările catolice de est, inclusiv Polonia, Moravia, Slovakia, and Slovacia și Austria.
The other plainchant repertories of the Christian West faced severe competition from the new Gregorian chantCelelalte repertorii de cântări simple ale Occidentului creștin s-au confruntat cu o concurență severă din partea noului cânt gregorian. Charlemagne continued his father's policy of favoring the Roman Rite over the local Gallican traditionsCarol cel Mare a continuat politica tatălui său de a favoriza ritul roman față de tradițiile locale gallicane. By the 9th century the Gallican rite and chant had effectively been eliminatedPână în secolul al IX-lea, although not without local resistanceritul și cântarea gallicană fuseseră efectiv eliminate, deși nu fără rezistență locală.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' „Cântul gregorian” p. 80.</ref> The Gregorian chant of the Cântarea gregoriană a [[Ritului Sarum Rite]] displaced a înlocuit [[Celtic chantCântul celtic]]. Gregorian coexisted with Beneventan chant for over a century before Beneventan chant was abolished by coexistat cu cântarea beneventană timp de peste un secol înainte ca cântarea beneventană să fie abolită prin decret papal decree (1058). [[Mozarabic chantCântarea mozarabă]] survived the influx of the Visigoths and Moorsa supraviețuit afluxului vizigoților și maurilor, but not the Roman-backed prelates newly installed in Spain during the dar nu și prelații susținuți de romani nou instalați în Spania în timpul Reconquista. Restricted to a handful of dedicated Roman Catholic Limitat la o mână de [[chapelcapele]]s-uri dedicate romano-catolice, modern Mozarabic chant is highly Gregorianized and bears no musical resemblance to its original formcântarea mozarabă modernă este foarte gregorianizată și nu are nicio asemănare muzicală cu forma sa originală. Ambrosian chant alone survived to the present dayNumai cântecul ambrosian a supraviețuit până în zilele noastre, preserved in Milan due to the musical reputation and ecclesiastical authority of St. Ambrosepăstrat la Milano datorită reputației muzicale și autorității ecleziastice a Sfântului Ambrozie.
Gregorian chant eventually replaced the local chant tradition of Rome itselfCântarea gregoriană a înlocuit în cele din urmă tradiția locală a cântării Romei, which is now known as care este acum cunoscută sub numele de [[Old Roman chantCântarea romană veche]]. In the 10th centuryÎn secolul al X-lea, virtually no musical manuscripts were being notated in Italyîn Italia nu se notează practic niciun manuscris muzical. InsteadÎn schimb, Roman Popes imported Gregorian chant from the German Holy Roman Emperors during the 10th and 11th centuriespapii romani au importat cântecul gregorian de la Sfinții Împărați Romani germani în secolele al X-lea și al XI-lea. For exampleDe exemplu, the [[Credo]] was added to the a fost adăugat la [[Ritul Roman Rite]] at the behest of the German emperor Henry la ordinul împăratului german Henric al II in -lea în 1014.<ref>Richard Hoppin, ''Medieval MusicMuzica medievală'' p. 47.</ref> Reinforced by the legend of Pope GregoryÎntărit de legenda Papei Grigorie, Gregorian chant was taken to be the authenticcântarea gregoriană a fost considerată cântarea autentică și originală a Romei, original chant of Romeo concepție greșită care continuă până în zilele noastre. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, cântul gregorian a misconception that continues to this day. By the 12th and 13th centuries, Gregorian chant had supplanted or marginalized all the other Western plainchant traditionsînlocuit sau marginalizat toate celelalte tradiții occidentale ale cântecului simplu.
Later sources of these other chant traditions show an increasing Gregorian influenceSursele ulterioare ale acestor alte tradiții de cântări arată o influență gregoriană în creștere, such as occasional efforts to categorize their chants into the Gregorian modescum ar fi eforturile ocazionale de a-și clasifica cântările în modurile gregoriene. SimilarlyÎn mod similar, the Gregorian repertory incorporated elements of these lost plainchant traditionsrepertoriul gregorian a încorporat elemente ale acestor tradiții de plângere pierdute, which can be identified by careful stylistic and historical analysiscare pot fi identificate printr-o analiză stilistică și istorică atentă. For exampleDe exemplu, the ''Improperia'' of se crede că „Improperia” din [[Good FridayVinerea Mare]] are believed to be este o rămășiță a remnant of the Gallican repertoryrepertoriului gallican.<ref>Carl Parrish, "A „A Treasury of Early Music" Music” pp. 8–9</ref>
===Early sources and later revisionsSurse timpurii și revizuiri ulterioare===The first extant sources with musical notation were written around Primele surse existente cu notație muzicală au fost scrise în jurul anului 930 (Graduale Laon). Before thisÎnainte de aceasta, plainchant had been transmitted orallyplângerea a fost transmisă oral. Most scholars of Gregorian chant agree that the development of music notation assisted the dissemination of chant across EuropeMajoritatea savanților cântului gregorian sunt de acord că dezvoltarea notației muzicale a ajutat la răspândirea cântului în Europa. The earlier notated manuscripts are primarily from Manuscrisele notate mai devreme sunt în principal din Regensburg in Germanyîn Germania, St. Gall in Switzerlandîn Elveția, Laon and și St. Martial in Franceîn Franța.
Gregorian chant has in its long history been subjected to Cântul gregorian a fost supus în lunga sa istorie unei serii de redactări pentru a series of redactions to bring it up to changing contemporary tastes and practice-l aduce la nivelul gusturilor și practicii contemporane în schimbare. The more recent redaction undertaken in the Benedictine Abbey of Redacția mai recentă întreprinsă în Abația Benedictină din St. Pierre, Solesmes, has turned into s-a huge undertaking to restore the allegedly corrupted chant to transformat într-un angajament uriaș de a hypothetical "original" statereaduce cântecul presupus corupt la o stare ipotetică „originală”. Early Gregorian chant was revised to conform to the theoretical structure of the modesCântul gregorian timpuriu a fost revizuit pentru a se conforma structurii teoretice a modurilor. In În 1562–63, the Council of Conciliul de la Trent banned most |sequencesa interzis majoritatea secvențelor. „Directorium chori” al lui Guidette's ''Directorium chori'', published in publicat în 1582, and the ''Editio medicea''și „Editio medicea”, published in publicată în 1614, drastically revised what was perceived as corrupt and flawed "barbarism" by making the chants conform to contemporary aesthetic standardsau revizuit drastic ceea ce era perceput ca „barbarism” corupt și viciat, făcând cântările să se conformeze standardelor estetice contemporane.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 288–289.</ref> In În 1811, the French musicologist muzicologul francez Alexandre-Étienne Choron, as part of ca parte a conservative backlash following the liberal Catholic orders' inefficacy during the French Revolutionunei reacții conservatoare în urma ineficienței ordinelor catolice liberale din timpul Revoluției Franceze, called for returning to the "purer" Gregorian chant of Rome over French corruptionsa cerut revenirea. la cântul gregorian „mai pur” al Romei asupra corupțiilor franceze.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' „Western Plainchant” p. 622.</ref>
In the late 19th centuryLa sfârșitul secolului al XIX-lea, early liturgical and musical manuscripts were unearthed and editedmanuscrisele liturgice și muzicale timpurii au fost dezgropate și editate. EarlierAnterior, the catholic catolicul Dom Prosper Gueranger revived the monastic tradition in a reînviat tradiția monahală din Solesmes. Re-establishing the Divine Office was among his prioritiesReînființarea Oficiului Divin a fost printre prioritățile sale, but no proper chantbooks existeddar nu existau cărți de cântece adecvate. Many monks were sent out to libraries throughout Europe to find relevant Chant manuscriptsMulți călugări au fost trimiși la biblioteci din întreaga Europă pentru a găsi manuscrise relevante ale cântării. In În 1871, howeverînsă, the old a fost retipărită vechea ediție Medicea edition was reprinted (Pustet, Regensburg) which Pope pe care Papa Pius al IX declared the only official version-lea a declarat-o singura versiune oficială. In their firm belief that they were on the right wayÎn convingerea lor fermă că erau pe drumul cel bun, Solesmes increased its effortsși-a sporit eforturile. In În 1889, after decades of researchdupă decenii de cercetări, the monks of călugării din Solesmes released the first book in a planned seriesau lansat prima carte dintr-o serie planificată, the Paléographie Musicale. The incentive of its publication was to demonstrate the corruption of the 'Medicea' by presenting photographed notations originating from Stimulentul publicării sale a fost de a great variety of manuscripts of one single chantdemonstra corupția „Medicea” prin prezentarea de notații fotografiate care provin dintr-o mare varietate de manuscrise dintr-un singur cânt, which pe care Solesmes called forth as witnesses to assert their own reformsle-a chemat ca martori pentru a-și afirma propriile reforme.
The monks of Călugării din Solesmes brought in their heaviest artillery in this battleau adus artileria lor cea mai grea în această bătălie, as indeed the academically sound 'Paleo' was intended to be a wardeoarece într-tankadevăr, meant to abolish once and for all the corrupted „Paleo” din punct de vedere academic trebuia să fie un tanc de război, menit să desființeze o dată pentru totdeauna ediția coruptă Pustet edition. On the evidence of congruence throughout various manuscripts Pe baza dovezilor de congruență în diferite manuscrise (which were duely published in facsimile editions with care au fost publicate în mod corespunzător în ediții în facsimil cu ample editorial introductionsintroduceri editoriale) , Solesmes was able to work out a practical reconstructionreușit să elaboreze o reconstrucție practică. This reconstructed chant was academically praisedAcest cântec reconstruit a fost lăudat din punct de vedere academic, but rejected by Rome until dar respins de Roma până în 1903, when Pope Leo când a murit Papa Leon al XIII died-lea. His successorSuccesorul său, Pope Papa Pius al X-lea, promptly accepted the a acceptat prompt cântarea Solesmes chant — now compiled as the ''Liber usualis'' — as authoritative- acum compilată ca „Liber usualis” – ca fiind autoritară. In În 1904, the Vatican edition of the a fost comandată ediția Vaticanului a cântecului Solesmes chant was commissioned. Serious academic debates aroseAu apărut serioase dezbateri academice, primarily owing to stylistic liberties taken by the în primul rând datorită libertăților stilistice luate de editorii Solesmes editors to impose their controversial interpretation of rhythmpentru a-și impune interpretarea controversată a ritmului. The Edițiile Solesmes editions insert phrasing marks and note-lengthening ''episema'' and ''mora'' marks not found in the original sourcesinserează semne de frazare și semne de alungire a notei „episema” și „mora” care nu se găsesc în sursele originale.
ConverselyÎn schimb, they ele omit significative letters found in the original sourceslitere semnificative găsite în sursele originale, which give instructions for rhythm and articulation such as speeding up or slowing downcare oferă instrucțiuni pentru ritm și articulare, cum ar fi accelerarea sau încetinirea. These editorial practices has placed the historical authenticity of the Aceste practici editoriale au pus la îndoială autenticitatea istorică a interpretării Solesmes interpretation in doubt.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 624–627.</ref> Ever since the restoration of Chant was taken up in Încă de când restaurarea Chantului a fost luată în Solesmes, there have been lengthy discussions of exactly what course was to be takenau existat discuții îndelungate cu privire la direcția exactă care trebuia urmată. Some favored a strict academic rigour and wanted to postpone publicationsUnii au favorizat o strictă rigoare academică și au vrut să amâne publicațiile, while others concentrated on practical matters and wanted to supplant the corrupted tradition as soon as possibleîn timp ce alții s-au concentrat pe chestiuni practice și au vrut să înlocuiască tradiția coruptă cât mai curând posibil. Roughly a century laterAproximativ un secol mai târziu, there still exists a breach between a strict musicological approach and the practical needs of church choirsexistă încă o breșă între o abordare muzicologică strictă și nevoile practice ale corurilor bisericești. Thus the established performance tradition since the onset of the restoration is at odds with musicological evidenceAstfel, tradiția de interpretare stabilită de la începutul restaurării este în contradicție cu dovezile muzicologice.
In his În motu proprio ''Tra le sollecitudini'', Pius al X mandated the use of Gregorian chant-lea a mandatat folosirea cântului gregorian, encouraging the faithful to sing the Ordinary of the Massîncurajând credincioșii să cânte Ordinarul Liturghiei, although he reserved the singing of the Propers for malesdeși a rezervat cântarea Propurilor pentru bărbați. While this custom is maintained in traditionalist Catholic communitiesÎn timp ce acest obicei este menținut în comunitățile catolice tradiționaliste, the Roman Catholic Church no longer persists with this banBiserica Romano-Catolică nu mai persistă cu această interdicție. Vatican II officially allowed worshipers to substitute other musica permis oficial credincioșilor să înlocuiască cântul gregorian cu altă muzică, particularly sacred polyphonyîn special polifonia sacră, in place of Gregorian chant, although it did reaffirm that Gregorian chant was still the official music of the Roman Rite of the Catholic Church, and the music most suitable for worship in the Roman Liturgydeși a reafirmat că cântul gregorian era încă muzica oficială a ritului roman al Bisericii Catolice și muzica cea mai potrivită pentru închinare în Liturghie romană.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.christusrex.org/www1/CDHN/v8.html |title=The Constitution on the Sacred LiturgyConstituția despre Sfânta Liturghie, Second Conciliul Vatican Council II |publisher=Christusrex.org |date=1963-12-04 |accessdate=2011-01-03}}</ref>
==Musical form==
