Modificări

Singing has been part of the liturgy since the earliest days of the ChurchCântarea a făcut parte din liturghie încă din primele zile ale Bisericii. Until the mid-1990sPână la mijlocul anilor 1990, it was widely accepted that the psalmody of ancient Jewish worship significantly influenced and contributed to early Christian ritual and chanta fost larg acceptat că psalmodia cultului evreiesc antic a influențat și a contribuit în mod semnificativ la ritualul și cântarea creștină timpurie. This view is no longer generally accepted by scholarsAcest punct de vedere nu mai este acceptat în general de savanți, due to analysis that shows that most early Christian hymns did not have Psalms for texts, and that the Psalms were not sung in din cauza analizei care arată că majoritatea imnurilor creștine timpurii nu aveau Psalmi pentru texte și că Psalmii nu au fost cânți în [[synagoguesinagogă]]s for centuries after the Destruction of the Second Temple in AD timp de secole după Distrugerea celui de-al Doilea Templu. în anul 70d.Hr.<ref>David Hiley, ''Western Plainchant'' „Western Plainchant” pp. 484–5.</ref> HoweverTotuși, early Christian rites did incorporate elements of ancient Jewish worship that survived in later chant traditionriturile creștine timpurii au încorporat elemente ale cultului evreiesc antic care au supraviețuit în tradiția cântării ulterioare. Canonical hours have their roots in ancient Jewish prayer hoursOrele canonice își au rădăcinile în orele antice de rugăciune evreiască. "Amen" and "alleluia" come from „Amin” și „aleluia” provin din [Hebrewebraică, and the threefold "sanctus" derives from the threefold "kadosh" of the iar treilea „sanctus” derivă din tripla „kadosh” al Kedusha.<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' „Gregorian Chant” p. 34.</ref>

The [[Noul Testament]] mentions singing menționează cântatul de [[hymnimnuri]]s during the în timpul [[Last SupperCinei celei de Taină]]: "When they had sung the hymn„După ce au cântat imnul, they went out to the au ieșit la [[Mount of OlivesMuntele Măslinilor]]"”. Other ancient witnesses such as Alți martori antici precum [[Clement of Romeal Romei|Pope Papa Clement I]], [[TertullianTertulian]], [[Athanasius of AlexandriaAtanasie al Alexandriei|StSf. Athanasius]], and și [[Egeria]] confirm the practiceconfirmă practica,<ref>Apel, ''Cântul Gregorian Chant'' p. 74.</ref> although in poetic or , deși în moduri poetice sau obscure ways that shed little light on how music sounded during this period, care aruncă puțină lumină asupra modului în care suna muzica în această perioadă.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' „Western Plainchant” pp. 484–7 and și James McKinnon, ''Antiquity „Antiquity and the Middle AgesMiddle”. Vârstele'' p. 72.</ref> The 3rd„Imnul Oxyrhynchus” grecesc din secolul al III-century Greek "Oxyrhynchus hymn" survived with musical notationlea a supraviețuit cu notație muzicală, but the connection between this hymn and the dar legătura dintre acest imn și tradiția plainchant tradition is uncertaineste incertă.<ref>McKinnon, James W.: "Christian „Christian Church, music of the early"muzica timpurie ”, ed. Grove Music Online ed. L. Macy (Accessed accesat la 11&nbsp;Julyiulie&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription accessacces prin abonament)]</ref>

Musical elements that would later be used in the Roman Rite began to appear in the 3rd centuryElementele muzicale care aveau să fie folosite ulterior în ritul roman au început să apară în secolul al III-lea. The ''[[Apostolic TraditionTradiția apostolică]]'', attributed to the theologian atribuită teologului Hippolytus, attests the singing of atestă cântarea psalmilor Hallel psalms with Alleluia as the refrain in early Christian cu Aliluia ca refren în sărbătorile creștine timpurii ''agape'' feasts.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 486.</ref> Chants of the OfficeCântările Oficiului, sung during the canonical hourscântate în timpul orelor canonice, have their roots in the early 4th centuryîși au rădăcinile la începutul secolului al IV-lea, when desert când [[monkcălugăriștii]]s following din deșert îl urmăresc pe [[Anthony the GreatAntonie cel Mare|StSf. Anthony]] introduced the practice of continuous psalmodya introdus practica psalmodiei continue, singing the complete cycle of cântând ciclul complet de 150 psalms each weekde psalmi în fiecare săptămână. Around În jurul anului 375, antiphonal psalmody became popular in the Christian Eastpsalmodia antifonală a devenit populară în Orientul creștin; in 386, [[Ambrozie al Milanului|StSf. AmbroseAmbrozie]] introduced this practice to the Westa introdus această practică în Occident.

Scholars are still debating how plainchant developed during the 5th through the 9th centuriesOamenii de știință încă dezbat modul în care s-a dezvoltat cântecul simplu în secolele V-IX, as information from this period is scarcedeoarece informațiile din această perioadă sunt puține. Around În jurul anului 410, [[Augustine of Augustin de Hippo]] described the a descris cântatul responsorial singing of a Gradual al unui psalm at Masstreptat la Liturghie. At caLa cca. 520, Saint Sfântul [[Benedict of de Nursia]] established what is called the rule of St. a stabilit ceea ce se numește pravila Sfântului Benedict, in which the protocol of the Divine Office for monastic use was laid downîn care a fost întocmit protocolul Oficiului Divin pentru uz monahal. Around În jurul anului 678, Roman chant was taught at cântul roman a fost predat la York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> Distinctive regional traditions of Western plainchant arose during this periodÎn această perioadă au apărut tradiții regionale distincte ale cântecului de plâns occidental, notably in the British Isles în special în Insulele Britanice (Celtic chantcântare celtică), Spain Spania (Mozarabicmozarabă), Gaul Galia (Gallicangalicană), and Italy și Italia (Old Romanroman vechi, Ambrosian and Beneventanambrosian și beneventan). These traditions may have evolved from a hypothetical yearEste posibil ca aceste tradiții să fi evoluat dintr-round repertory of 5thun repertoriu ipotetic pe tot parcursul anului de cântare plânsă din secolul al V-century plainchant after the western lea, după prăbușirea [[Imperiului Roman Empire]] collapsedde Apus.