2.632 de modificări
Modificări
Restructurare, adăugare perioada fanariotă
==Istorie==
=== Context istoric ===
După înființarea primei [[Mitropolie|mitropolii]] românești în anul 1359, în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]] (Mitropolia Ungro-Vlahiei, care l-a avut ca prim mitropolit pe Sf. [[Iachint de Vicina]]), o a doua mitropolie românească, Mitropolia Severinului, a fost înființată în anul 1370, la cererea voievodului Vladislav I al Țării Românești („Vlaicu Vodă”, 1364-1377). Cu încuviințarea mitropolitului Iachint al Ungro-Vlahiei (1359-1372), patriarhul Filotei al Constantinopolului (1364-1376) a aprobat ca Antim Critopol, juristul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]], să fie [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] mitropolit al unei părți din Ungro-Vlahia, cea din dreapta Oltului ([[Mitropolia Olteniei|Oltenia]] de astăzi). Nou-înființata mitropolie era numită „Mitropolia Ungro-Vlahiei de către Severin”, iar titularul acesteia era numit mitropolit al Severinului sau al părții Ungro-Vlahiei cea despre Severin.<ref name=istoria>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/istoria/istoria-arhiepiscopiei-ramnicului ''Istoria Arhiepiscopiei Râmnicului''], 9 iunie 2014, ''Arhiepiscopia Râmnicului'', accesat la 28 septembrie 2021</ref>
În anul 1375, după reocuparea Banatului de Severin de către Regatul Ungariei, reședința mitropolitană a fost mutată la Strehaia. Mai târziu, când în această regiune s-a așternut pacea, s-a simțit nevoia firească a reînființării episcopiei din dreapta Oltului. Astfel, în 1503, într-un [[sinod]] întrunit la Târgoviște, [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Sf. Nifon]] (adus în Țara Românească de voievodul [[Radu cel Mare]]) a luat mai multe hotărâri privind reorganizarea bisericească, înființând două [[Episcopie|episcopii]]: cea a [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Buzăului]] și cea a [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]]. Episcopia Râmnicului se întindea pe teritoriul fostei Mitropolii a Severinului, fiind numită inițial „Episcopia Noului Severin”. Reședința episcopală era în orașul Râmnic, la Biserica Sfântul Nicolae, [[ctitor]]ită de voievodul Dan I (1384-1386), fratele mai mare al lui [[Mircea cel Bătrân]].<ref name=istoria/>
=== Primul episcop ===
Primul episcop al Râmnicului a fost [[Maxim Brancovici]], [[ierarh]] de origine sârbă, canonizat de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]], care mai apoi a ajuns mitropolit al Țării Românești în perioada 1505 - 1508. De la înființarea Episcopiei Râmnicului și până în prezent, la Râmnic au păstorit circa 50 de ierarhi, dintre care [[Biserica Ortodoxă Română]] a proslăvit până acum doi: Sfântul Ierarh Martir [[Antim Ivireanul]] și Sfântul Ierarh [[Calinic de la Cernica]].<ref name=istoria/>
=== Perioada fanariotă ===
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, eparhia Râmnicului a cunoscut o perioadă de maximă strălucire culturală, datorită strădaniilor episcopului [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]], vrednic păstor de suflete, priceput diplomat și om de aleasă cultură, propovăduitor al crezului național între credincioșii săi. Această epocă de strălucire a fost continuată și sub urmașul său [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], ierarh cu aceleași preocupări.
Prin episcopii cărturari care au păstorit aici, prin colaboratorii lor (traducători, diortositori, meșteri tipografi), prin cărțile tipărite și prefețele lor originale ([[Mineiele de la Râmnic]]), prin școlile pe care le susținea, Râmnicul a devenit acum cel mai însemnat centru cultural al Țării Românești, îndeplinind un rol asemănător celui al [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]] în perioada sa de maximă înflorire, sub [[stareț]]ul [[Paisie de la Neamț|Paisie]], și în anii imediat următori. Toată această prodigioasă activitate a decăzut apoi sub ultimii ierarhi greci care au păstorit aici.
=== Incendiul din 1847 ===
În anul 1847, din cauza incendiului care a distrus în întregime reședința episcopală din Râmnic, aceasta a fost mutată la Craiova. Reședința episcopală a rămas la Craiova până în 1856, când Sf. Ierarh Calinic de la Cernica a readus-o în Râmnicu Vâlcea, după ce mai înainte reconstruise în întregime vechiul ansamblu episcopal. Sub acest sfânt ierarh, Episcopia Râmnicului și orașul de reședință, Râmnicu Vâlcea, au avut parte de o dezvoltare culturală și administrativă fără precedent.<ref name=istoria/>
=== Ridicarea la rangul de arhiescopie ===
La 18 iunie 2009, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de [[arhiepiscopie]], PS Gherasim Cristea fiind numit arhiepiscop.<ref name=istoria/>
O listă a [[ierarh]]ilor Râmnicului, în ordine cronologică, este redată mai jos<ref>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/ierarhi ''Ierarhi ai Râmnicului''], accesat la 2 octombrie 2021</ref>:
{| cellspacing="0" cellpadding="0" class="multicol" style="backgroundtransparent; width100%;"
| width="30%" align="left" valign="top" |
* Partenie II, 1764-1771
* [[Chesarieal Râmnicului|Chesarie]], 1773-1780* [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], 1780-1792
* Nectarie, 1792-1812
* Galaction, 1813-1824
==Note==
<small><references /></small>
== Surse ==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
==Legături externe==
