Astfel, Meyendorff identifică ''presbeia'' Constantinopolului cu ceva mai mult decât un titlu onorific, și anume cu ceva ce îndeplinește un scop practic.
==HistoryIstoric=={{incompleteIncomplet}}===The Resident SynodSinodul rezident===Beginning at some point in the 4th century, the affairs of the Patriarchate of Constantinople were governed by a particular form of [[holy synod]], referred to as the ενδημουσα συνοδος (''endimousa synodos'', "resident synod"). Its president was the Ecumenical Patriarch, and its members consisted of all bishops resident in or visiting the imperial capital. The name first appears as a technical term in 448, but the institution itself probably stems from the time of the promotion of Byzantium to the imperial capital of Constantinople in the 4th century. By means of this standing council of [[bishop]]s, including even hierarchs from outside the jurisdiction of the patriarchate, the business of the church centered at the capital (including the election or deposition of its patriarch) was decided by the participation of representatives from throughout the Orthodox Church. It thus became natural for this synod also to examine affairs of ecumenical importance, particularly those in which it was desired for the emperor to lend his authority.
The Începând cândva în secolul al IV-lea, problemele Patriarhiei Constantinopolului au început să fie gestionate de un [[sinod]] de un fel anume, cunoscut ca ενδημουσα συνοδος (''endimousa synodos'', "sinodul rezident"). Președintele acestuia era Patriarhul Ecumenic, iar sinodul era constituit din totalitatea episcopilor care rezidau sau se aflau în vizită în Constantinopol. Denumirea aceasta apare pentru prima dată ca termen tehnic în anul 448, dar instituția în sine datează probabil de la ridicarea Bizanțului la rangul de capitală imperială în secolul al IV-lea. Prin intermediul acestui sinod [[episcop]]al permanent, problemele care țineau de Biserica din capitală (inclusiv alegerea sau depunerea patriarhului acesteia) erau rezolvate cu participarea unor reprezentanți din întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel, sinodul acesta a ajuns pe cale naturală să analizeze probleme de importanță ecumenică, în special cele pentru rezolvarea cărora era nevoie de sprijinul autorității imperiale. ''Oxford Dictionary of Byzantium'' describes the institution thusdescrie această instituție astfel::It was indeed naturalEra într-adevăr firesc, if not inevitablede nu inevitabil ca episcopii, for individual bishops to gravitate to the imperial capital for personal and official business, that is, whenever they wished to submit some petition or complaint to its courtsă tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, hence the permanent nature of the synodadică oridecâteori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. IndeedÎntr-adevăr, its convocation was commonplace by the convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Fourth Ecumenical CouncilSinodul IV Ecumenic|Council of ChalcedonSinodul de la Calcedon]] (451), when this established custom was first solemnly recognized când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (canons Canoanele 9, 17de la Calcedon) (p. 697). Sinodul rezident nu era o instituție specifică Bisericii din Contantinopol - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în Alexandria sau Antiohia, în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială.
Resident synods were not peculiar to the Church of Constantinople—similar occasional synods of the same kind of composition were also called in Alexandria and Antioch during the [[Arianism|Arian]] controversy—but such synods held in Constantinople took on a special importance in view of its developing primacy connected with its place in the Roman Empire. The first known synod of this type held in Constantinople was in 336 following the dedication of the city as the capital (Maximos, p. 82).
