2.632 de modificări
Modificări
Adăugare secolul XVII
Muzica psaltică se cultiva și la școala de pe lângă biserica Sfântului Nicolae din Scheii Brașovului, înființată încă la sfârșitul secolului al XV-lea. Un dascăl cu numele Oprea preciza că era și psalt „de meșteșug” al acelei biserici. Această constatare duce la a afirma că pe atunci muzica bisericească de factură bizantină era comună tuturor celor trei țări românești, lucru dovedit, de altfel, și de circulația manuscriselor psaltice în toate ținuturile locuite de români.
=== Secolul XVII ===
Odată cu [[Introducerea limbii române în slujbe|introducerea limbii române în slujba bisericească]], era firesc să se traducă și cântările bisericești. Se cunosc zeci de manuscrise psaltice grecești din secolul al XVII-lea. Sunt cunoscuți psalți de prestigiu, în a doua jumătate a secolului, ca Iovașcu Vlahul „protopsaltul Curții Ungrovlahiei”, Damian de la Vatoped, supranumit „dascălul și protopsaltul Moldovlahiei”, Cosma Macedoneanul și alții.
Dar, după părerea muzicologilor, în acest secol s-au folosit și manuscrise psaltice românești. În timpul lui [[Constantin Brâncoveanu]], epocă de mare înflorire culturală și artistică, apare la București o adevărată școală muzicală cu o existență de aproape un secol. Dintr-o însemnare pe o Alexandrie în manuscris, din 1704, se poate afla că un Bucur grămăticul din Sâmbăta de Sus, din Țara Făgărașului, învățase cântările bisericești în București, la dascălul Coman, la care învățau și alți 50 de tineri. Mai târziu, la școala de la Colțea, apare între dascăli și un Dima cântărețul.
La 24 decembrie 1713, ieromonahul Filotei „sin (fiul) Agăi Jipăi”, psalt la Mitropolia din București, termină de scris o ''Psaltichie rumânească'', primul manuscris muzical cunoscut cu textul în limba română. În prefață, arată că a tălmăcit „pre a noastră de țară și de obște limbă”, la îndemnul mitropolitului [[Antim Ivireanul]] (518 pagini, cu 977 cântări cu note muzicale, 226 numai cu text).
La majoritatea cântărilor, Filotei a păstrat întocmai linia melodică cu care circula versiunea grecească a textului, altele au fost ușor adaptate la prozodia și topica limbii române, iar altele prescurtate. În sfârșit, a notat și o veche creație autohtonă, ''Canonul Floriilor'', și una cu conținut laic, Rugăciunea lui Filotei pentru Constantin Brâncoveanu.
==Perioada modernă==
==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9.* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
