2.632 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
În vechea istoriografie s-a afirmat că sașii ar fi încercat să propage învățătura lui Luther și printre români. Cercetările recente au dovedit că nu poate fi vorba de o astfel de propagandă la români. În schimb, calvinii maghiari, a căror confesiune a fost recunoscută ca „religie de stat”, în locul celei catolice, au folosit toate mijloacele pentru a-și răspândi învățătura printre români. Scopul nemărturisit al acestei acțiuni era identic cu cel pe care-l urmăreau catolicii, adică maghiarizarea credincioșilor români.
În acest scop, cârmuitorii calvini ai Transilvaniei (principi, superintendenți, membri ai Dietei, comiți etc.) au folosit felurite metode de atragere a românilor la calvinism: numirea unor „episcopi” româno-calvini, tipărirea de cărți calvine în [[limba română|românește]], diferite măsuri de îngrădire a autorității mitropolitului ortodox, precum și a [[protopop]]ilor și preoților săi etc.
Această propagandă a început după 1556, anul desființării episcopiei catolice din Alba Iulia, fiind sprijinită de principele Ioan Sigismund, convertit la calvinism. A slăbit în ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea, sub principii catolici din familia Báthory, ca apoi să se desfășoare cu deosebită intensitate în tot cursul secolului al XVII-lea, cu sprijinul statornic al principilor calvini maghiari din acel timp. Ca și în cazul propagandei catolice din secolele anterioare, calvinismul a putut atrage doar puțini români, mai ales dintre aceia care dețineau felurite proprietăți sau funcții publice, pentru ca să și le poată menține.