2.632 de modificări
Modificări
Adăugare secțiune pentru introducere
'''Experimentul Pitești''' a fost un proces unic de tortură comunistă pus în practică în Penitenciarul Pitești între 1949-1952. A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est<refname="ierunca">Virgil Ierunca, Pitești, Editura Limite, Madrid, 1981</ref>. [[Aleksandr Soljenițîn]], supraviețuitor al gulagurilor sovietice, a numit Experimentul Pitești „cel mai groaznic act de barbarie din lumea contemporană”<ref>10th edition of international symposium on the Pitești experiment, re-education through torture. AgerPres. Octombrie 1, 2010. URL: https://web.archive.org/web/20170214002437/https://www.agerpres.ro/english/2010/10/01/10th-edition-of-international-symposium-on-the-pitesti-experiment-re-education-through-torture-18-14-45</ref>.
Experimentul Pitești a fost terminat în septembrie 1951 imediat după înlăturarea din fruntea Partidului Comunist Român a comuniștilor extremiști - facțiunea moscovită, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca - de către noua linie a desprinderii de Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. După anul 1989, generalul de Securitate Alexandru Grunberg Nikolski a decalarat că Securitatea a implementat Fenomenul Pitești la ordinul bucureștean al Anei Pauker.
== Introducere ==
Regimul comunist, proaspăt instalat cu ajutorul trupelor sovietice, a adăpostit prin autoritatea sa experiența penitenciară din Pitești. Conform istoricului francez François Furet, „ceea ce s‑a petrecut acolo între 1949 și 1952 – complet ignorat de Occident – merită un loc aparte în înspăimântătorul repertoriu al ororilor concentraționare ale veacului al XX‑lea”<ref name="ierunca" />.
În acea perioadă, închisorile erau pline. Șantierul penal al Canalului Dunăre–Marea Neagră a inaugurat, pe de altă parte, gulagul românesc. Partidele, altele decât cel comunist, au fost interzise de puțină vreme, iar poliția politică stăpânește în mod absolut. S‑au făcut „mii de arestări și deportări, fără să mai vorbim de asasinate”<ref name="ierunca" />.
La Pitești, sunt închiși mai cu seamă tineri, studenți, liceeni, arestați pe diverse motive, dar bănuiți cu toții de „gândire neloială”. Închisoarea va deveni locul „reeducării” lor politice și morale. Vor fi bătuți, umiliți, torturați, până ce vor declara ei înșiși că se căiesc și că s‑au schimbat: au devenit „oameni noi”<ref name="ierunca" />.
== Teoria reeducării ==