Modificări

[[Imagine:Palestina Palästina-Herodes.png|thumb|300px|left|Palestina cu provinciile Galileea, Samaria şi și Iudeea]]{{Israel-Iisus}}'''Samaria''' (gr. ''Samareia'') a fost capitala Regatului de Nord este ținutul din [[Țara Sfântă]]. Orașul a fost întemeiat către anul 880 î.Hr. de Omri ([[Cartea I a Regilor|1 Regi]] 16, 24). După numele cetății-capitalănordul Palestinei, așezat între Galileea și regiunea înconjurătoare a luat același nume Iudeea ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 17, 11; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 4, 4 ș.u.; [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 8, 1-8). Cetatea-capitală se numea tot Samaria și a fost capitala Regatului de Nord a poporului lui Israel.

În timpul captivităţii babilonice a EvreilorDupă moartea lui [[Solomon]], între anii 640regatul Israel se împarte în două: regatul de nord revine lui [[Ieroboam I|Ieroboam]] (932-538 911 î.HHr., regele Asiriei a repopulat Samaria ) cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lorcapitala în orașul Tirța (vechi oraș cananeean). Unul din urmașii lui Ieroboam, la care continuau să se închine și anume [[Omri]] (4 Rg 17, 24884-41874 î.Hr.). Emigranţii au , fost convertiţi la mozaism doar parţialcomandant al armatei israelite, după ce înăbușă o răscoală condusă de Zimri, continuând să adore zeităţile propriiajunge rege. După încetarea captivităţiiEl construiește orașul Samaria (lb. ebr. = „turn de veghe“), evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburiunde mută capitala regatului, rezultând un popor hibridcătre anul 880 î.Hr. ([[Cartea I a Regilor|1 Regi]] 16, în permanentă duşmănie cu iudeii şi confuzie religioasă24).

Distrusă în anul 108 În secolul al VIII-lea, regele Asiriei Salmanasar ocupă Regatul de nord și distruge Samaria (722-721 î.Hr.), cetatea a fost reclădită iar pe locuitorii ei îi duce în anul 30 îrobie.HrEl populează regatul cu sclavi străini, păgâni, iar aceștia se vor amesteca cu puținii israeliți rămași în țară (II Regi 17, 24). sub numele Astfel, populația acestei regiuni a devenit un amestec de Sevasta mai multe nații, populații, neamuri, rase (sau Sebasta[[Cartea a II-a a Regilor|2 Regi]] 17, 3-6, 24).

==În timpul captivității babilonice a evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lor, la care continuau să se închine (4 Regi 17, 24-41). Emigranții au fost convertiți la mozaism doar parțial, continuând să adore zeitățile proprii. După încetarea captivității, evreii reveniți în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, în permanentă dușmănie cu iudeii și confuzie religioasă. Acest popor sunt samarinenii în epoca Noului Testament==sau samaritenii.

În vremea Mântuitorului Deși erau acum aproape păgâni, ei mai păstrau ceva din [[Iisus HristosLegea lui Moise|Legea mozaică]] (epoca în practicile lor religioase, reținând din [[Noul Testament|Noului Vechiul Testament]]), samarinenii (samaritenii) erau considerați numai [[ereticPentateuh|Pentateuhul]]i și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a . Ei nu uitaseră că se trăgeau din seminția lui [[NecurățieIacov (Vechiul Testament)|spurcaIacov]]. Cei care făceau [[pelerinaj]]ul anual la [[Ierusalim]] venind (din [[Galileea]] trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare doi dintre fiii acestuia: Manase și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40Efraim)și se mândreau cu originea lor.

Când s-au întors evreii din robia babiloniană (sec. VI) nu i-au mai recunoscut pe samarineni că fac parte din neamul ales. Atunci samarinenii și-au construit un templu pe muntele Garizim, socotindu-l mai frumos decât cel din [[Ierusalim]]. Aici, pe Garizim, ei au continuat să se închine chiar și când templul lor a fost distrus de Ioan Hircan [[Macabei|Macabeul]] (108-107 î.Hr.). Odată cu distrugerea templului de pe muntele Garizim, Ioan Hircan a distrus și cetatea Samaria, care a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta). Între samarineni și evrei exista o ură reciprocă, evreii disprețuindu-i pe samarineni ca pe niște păgâni, iar samarinenii hărțuindu-i pe evrei. Fiindcă Samaria se află la nord, între Galileea și Iudeea (Regatul de sud), era o adevărată primejdie pentru evreii din Galileea să treacă prin Samaria, când se duceau să se închine la templul din Ierusalim (în Iudeea), și de aceea ocoleau Samaria, trecând pe la răsărit de [[Iordan]]. ==Epoca Noului Testament== În vremea Mântuitorului [[Iisus Hristos]] (epoca [[Noul Testament|Noului Testament]]), samarinenii (samaritenii) erau considerați [[eretic]]i și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se [[Necurăție|spurca]]. Cei care făceau [[pelerinaj]]ul anual la [[Ierusalim]] venind din [[Galileea]] trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea [[Mântuitorul|Mântuitorului]] față de samarineni – considerându-i tot atât de vrednici de [[mântuire]] ca și pe evrei și pe oricare om - era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40). Deși inițial [[apostol]]ii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe „Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 10, 5) -, după [[Învierea Domnului]] ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: ”El „El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind [[Duhul Sfânt]] peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată [[Iudeea]] și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). [[Faptele Apostolilor]] relatează propovăduirea [[Apostolul Filip (din cei ŞaptezeciȘaptezeci)|apostolului Filip]] în Samaria în timpul [[persecuţiepersecuție]]i lui Saul - viitorul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (FA 8, 5-25). ===Samarineni din Noul Testament===