Modificări

{{Traducere EN}}'''Epifanie al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] în anii 519/520–535, în timpul împăratului [[Iustin I]] (518-527) și în prima parte a domniei împăratului [[Iustinian I]] (527-565). Într-o epocă de controverse hristologice, Epifanie a acceptat hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451) și a continuat acordurile predecesorului său - patriarhul [[Ioan al II-lea al Constantinopolului]] - cu Biserica Romei pentru rezolvarea [[Schisma acachiană|schismei acachiene]].

Un [[sinod]] la [[Constantinopol]], la care au participat 20 de episcopi și mitropoliți - între care și Paternus al Tomisului - îl desemnează pe Epifanie ca patriarh al Constantinopolului, probabil la sfârșitul anului 519<ref>Jean Mansi, ''op. cit.Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio'', vol. VIII, 491-492</ref>, ceea ce ar însemna că deja Patriarhul Ioan al II-lea nu mai era în putere să-și îndeplinească atribuțiile de patriarh.

Dar abia după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Ioan (+ [[19 ianuarie]] 520), Epifanie a numit și de împăratul Iustin I să-i succede ca patriarh lui Ioan al II-lea, la [[25 februarie]] 520. După alegerea sa, Epifanie a trimis Papei Hormisdas un anunț despre acceptarea condițiilor care au stabilit reconcilierea dintre Roma și Constantinopol care a pus capăt [[Schisma acachiană|Schismei Acaciene]]. El a afirmat sprijinul său pentru decretele [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451), respectiv credința și condamnările [[Ierarh|ierarhilor ]] ale căror nume fuseseră eliminate din [[diptice]]. Pentru a încuraja o pace generală, Epifanie a notat că a primit înapoi episcopii pocăiți care au renunțat la erorile lor. La aceasta, Papa Hormisdas a răspuns exhortându-l pe Epifanie să persevereze în reconcilierea [[Monofizitism|monofizitilor]].