Modificări

Între 1852 și 1888 sub stăreția Arhimandritului Vitalie Lemnea, ajutat de obște, a crescut prestigiul mănăstirii Govorei. Pe lângă reînnoirea bisericuței mici el repară și pictează biserica mare, reface catapeteasma, face cafasul (balconul) și multe reparații gospodărești. De la 1888-1892, Ieromonahul Visarion Răileanu înfrumusețează stăreția, construiește noi chilii, face veștmântăria și pridvorul în biserica mare, pe care o pictează din nou și tencuiește în interior biserica mică. Murind în 1892, este urmat până în 1898 de Arhimandritul Ambrozie Bosânceanu, care și el construiește chilii noi, consolidează biserica mare, reînnoidu-i catapeteasma și icoanele pe care le-a avut, tencuiește biserica mică în exterior și face reparații capitale la chiliile egumenești, construite în 1844 de Arhimandritul Ierotei Lemnea, ctitorul și egumenul mănăstirii Gorovei. În perioada 1977-1980, cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei și Sucevei și pe cheltuiala Mitropoliei, pe ruinele construcției de la 1844 s-a reconstruit casa oficială și stăreția. Această clădire este așezată la sud-est de biserica mare perpendicular pe aceasta (orientare sud-nord) partea sudică a ei venind până în biserica mică. În anii 1981-1984, tot la inițiativa Mitropolitului, controlul tehnic al Mitropoliei a constatat starea de degradare a bisericii mici, prin putrezirea bârnelor între tencuirile interioare și exterioare, ca urmare dispunându-se reconstrucția din cărămidă în același stil și formă.