Modificări

'''Ascultarea''' (gr. ὑπακούω — ''ipakoio'' = „a lua aminte”, în [[Septuaginta]] și [[Noul Testament]]) este foarte importantă supunerea față de o autoritate, care în [[ortodoxiecreștinism]] este [[Sfânta Treime]]sau manifestarea lucrării dumnezeiești — Biserica lui Hristos. Tuturor ni se cere să ascultăm [[Scriptura]] ne pune față în față neascultarea lui [[Adam]] ([[Cartea Facerii]]) și ascultarea lui [[Hristos]] față de [[DumnezeuTatăl]], „până la moarte, și încă moarte de cruce“ ([[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] 2,8; cf. [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 5,8). În [[Sfânta ScripturăVechiul Testament]] se afirmă că „ascultarea e mai bună decât o jertfă bună” (I Regi 15:22). Ascultarea este temeiul vieții creștine, fie a omului din lume, fie a [[monah]]ului.

:Au venit odată patru pustnici la marele [[Pamvo]], purtând piei. Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt nefiind acela de față. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor și cel de al treilea a câștigat multă dragoste. Se spunea încă și despre cel de al patrulea că douăzeci și doi de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor avva Pamvo: vă zic vouă, că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi; fapta bună care a câștigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta tăindu-și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi așa.(Pentru avva Pamvo, 3)