14.992 de modificări
Modificări
→Istoric
În anul 1858 a început zidirea unei noi biserici la Mănăstirea Ghighiu, prin purtarea de grijă a [[stareț]]ului Eftimie, biserica fiind cunoscută în prezent cu numele de „Biserica mare”. Din pisania aflată deasupra ușii de la intrare în această biserică rezultă că în anul 1858, [[arhimandrit]]ul Eftimie a dărâmat biserica construită în anul 1817, pentru că era prea mică și a început construirea bisericii mari, cu același [[hram]], zidire continuată după moartea starețului Eftimie, la anul 1864, de noul stareț, arhimandritul Antonie. „''Și s-a sfințit această Biserică tot cu hramul ce l-a avut, Izvorul Tămăduirii, la 31 martie 1866''”.<ref name=arhiep/> Pictura interioară a acestei biserici a fost realizată de [[Gheorghe Tattarescu]].
Sfântul lăcaș de la Ghighiu a trecut prin multe perioade grele. Astfel, în timpul Primului Război Mondial armata germană de ocupație a distrus o parte din chilii, a alungat călugării și a transformat Mănăstirea Ghighiu în fabrică de conserve. Un incendiu devastator a distrus în anul 1922 valoroasa bibliotecă a mănăstirii. Marele cutremur din 1940 a produs și el stricăciuni la clădirile mănăstirii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mănăstirea a fost bombardată din greșeală de aviația americană, care avea ca obiectiv rafinăriile din jurul Ploieștiului (1944).<ref name=ortodox>[https://ortodox.ro/manastiri/manastirea_ghighiu.html Istoric Mănăstirea Ghighiu], accesat 1 martie 2023</ref>
În anii ’50 ai secolului trecut, [[Iustinian (Marina) al României|Patriarhul Iustinian]] a restaurat refăcut întregul ansamblu monahal, transformându-l în mănăstire de maici (1952) și restaurând biserica mare a mănăstirii (1954-1958).<ref name=ortodox/>
==Arhitectură==
