14.992 de modificări
Modificări
→Istoric
Totuși, [[Arhiepiscopia Bucureștilor]], în a cărei [[jurisdicție]] se află mănăstirea, arată că Mănăstirea Ghighiu, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, s-a ridicat în anul 1817, pe terenul donat monahului Agapie de către Măriuța Râfoveanca, care căuta loc pentru construirea unui schit, în timpul voievodului Ioan Gheorghe Caragea, mitropolit fiind ÎPS Nectarie.<ref name=arhiep>[https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-ghighiu ''Arhiepiscopia Bucureștilor: Mănăstirea Ghighiu''], accesat 14 februarie 2023</ref>
Există un act, datat pe 23 aprilie 1817, prin care Măriuţa Măriuța Râfoveanca arată că a fost îndemnată de a face un [[schit]] pentru pomenirea părinților ei pe moșia sa „Ghighiu”, pe care o avea zestre de la părinți:<ref name=despre/>
: ''Am dat danie în arătatul loc, ca să fie în veci al schitului ce se va ridica din nou cu a mea cheltuială și ceea ce vor agonisi și cuvioșii părinți să fie tot pentru ajutor, atât la facerea schitului, cât și la cele trebuincioase, lucruri și chilii pentru odihna părinților călugări ce se vor afla cu bună întocmire și statornicie acolo.''
Schitul a fost ridicat în anul 1817, pe terenul donat de Uța (diminutiv de la Măriuța) Râfoveanca, prin efortul [[ieromonah]]ului Agapie, pe vremea lui Ioan Caragea Vodă, [[mitropolit]] fiind pe atunci IPS Nectarie. Venit de la [[Mănăstirea Cernica|Cernica]], Agapie a înălțat inițial o biserică de lemn, cu bani donați de familia boierilor Rucăreanu. De altfel, pe locul actualei mănăstiri existase o altă vatră monahală, ridicată pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de către logofătul Coresi, împreună cu soția sa.<ref name=susurul>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/ghighiu-susurul-credintei-68113.html ''Ghighiu - susurul credinței''], CrestinOrtodox.ro, accesat 17 februarie 2023</ref> Într-un document din 30 noiembrie 1601, scris de fiul logofătului Coresi din localitate, descendent al familiei Bărcăneștilor, se confirmă că acesta a respectat jurământul făcut tatălui său de a nu se atinge de domeniul mănăstirii, ctitorie a acestuia și a soției sale, jupânița Slăvița.<ref name=arhiep/>
==Arhitectură==
