Modificări

A fost [[Proslăvire|proslăvit]] pe 29 august 2018, ziua lui de [[prăznuire]] fiind [[16 aprilie]].

Athanasios s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la [[mănăstire]]. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut [[Treptele_călugăriei#Rasoforul|rasofor]] și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu [[Patimi|patimile]] și [[Ispita|ispitele]], Amfilohie și-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul l-a trimis pe Amfilohie la [[Muntele Athos]], cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l [[Hirotonie|hirotonească]] pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, și a cerut tovarășului său de călătorie (și el candidat la hirotonisire) să rămână dacă vrea, în timp ce el și-a continuat călătoria în Egipt și în [[Țara Sfântă]]. Amfilohie a cerut Patriarhului [[Ierusalim]]ului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Deși Patriarhul a acceptat propunerea, frații din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă și să fie „pedepsit” prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă care l-a făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.

După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit [[diacon]] și, la scurt timp după aceea, [[preot]]. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost și duhovnic. În 1926, a fost trimis la Peștera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat mulți dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.

În 1935, arhipelagul [[Dodecanez]] era ocupat și condus de italieni, care au influențat Biserica prin impunerea unui sistem de guvernanță care a facilitat manipularea. Patriarhul [[Constantinopol]]ului a cerut ca această situație să fie remediată pentru noul [[stareț]]. Ca răspuns, obștea Mănăstirii l-a ales Stareț pe Amfilohie. La scurt timp după aceea, „semințele” viitoarei Mănăstiri de maici, cu hramul Buna Vestire au fost „plantate”; prima clădire a găzduit un atelier de formare pentru tricotat și țesut, scopul adevărat al acestuia fiind educarea copiilor greci. În acest context, în 1937, italienii l-au exilat pe Starețul Amfilohie în Grecia continentală, unde a fost primit cu ospitalitate de Frăția Teologilor „Zoi” din Atena. Astfel a călătorit în toată Grecia; după care a călătorit în Creta, unde a devenit părintele spiritual al insulei.