:1. Paisie, fratele lui avva Pimen, a găsit un vas mic cu bani și i-a zis lui avva Anuv, fratele său: știi că cuvântul lui avva Pimen este foarte aspru; vino să ne zidim mănăstire undeva și să ședem acolo fără de grijă! I-a răspuns lui avva Anuv: dar cu ce să zidim? Iar el i-a arătat lui banii. Deci văzându-i avva Anuv, s-a mâhnit foarte, socotind vătămarea sufletului fratelui. Însă i-a zis: bine, să mergem și să zidim chilie dincolo de râu. Deci a luat avva Anuv vasul și l-a pus în culionul său și trecând amândoi râul, cum au ajuns pe la mijloc, s-a făcut avva Anuv că alunecă și a căzut culionul cu bani în râu și pentru aceasta avva Anuv s-a întristat. I-a zis lui Paisie: nu te mâhni, avvo, căci de vreme ce s-au dus banii, să mergem iarăși la fratele nostru. Și întorcându-se, au rămas cu pace.
===Pentru avva Pimen===
:97. Zis-a avva Pimen: de va ajunge omul la cuvântul apostolului care zice că toate sunt curate celor curați (Tit 1, 15), se vede pe sine mai prejos decât toată zidirea. Zis-a fratele: cum pot să mă socotesc pe mine mai prejos decât ucigașul? Zis-a bătrânul: de va ajunge omul la cuvântul acesta și de va vedea vreun om ucigând, zice: acela a făcut numai acest păcat; iar eu ucid în fiecare zi.
:98. A întrebat fratele același cuvânt pe avva Anuv, cum că a zis avva Pimen. Și i-a zis lui avva Anuv: de va ajunge omul la cuvântul acesta și va vedea neajunsurile fratelui său, pe dreptatea (gr. ''dikaiosini'') sa le va înghiți. Zis-a lui fratele: și care este dreptatea lui? A răspuns bătrânul: ca totdeauna să se defaime pe sine.
:108. Se spunea că de veneau vreunii la avva Pimen, îi trimitea pe ei la avva Anuv întâi, căci el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor: la fratele meu Pimen duceți-vă, că el are darul cuvântului. Iar de ședea avva Anuv, aproape de avva Pimen, nu grăia nicidecum avva Pimen când era el de față.
==Surse==