Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Image:Decalogul 5.jpg|thumb|300px|right| Pergament cu Decalogul-Jekuthiel Sofer, 1768, Bibliotheca Rosenthaliana, Amsterdam]]
{{Spiritualitate didactică}}
'''Decalogul''' (Cele 10 porunci), (din cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς, logos, „cuvânt”) a fost primit de [[Proorocul Moise|Moise]] de la [[Dumnezeu]] pe [[muntele Sinai]]. Respectarea sa reprezintă condiţia obligatorie pentru dobândirea Decalogul este parte din [[Legea lui Moise]] și respectat ca o premisă de bază în lucrarea [[mântuire|mântuirii]]pentru creștini, dar și în multe alte culturi și civilizații.
==Porunca întâi==
Porunca întâi este aceasta: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos dinpământul Egiptului şi din casa robiei.Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Ieş. 20, 2-3).
===Ce învaţă această poruncă?===
Această poruncă învaţă că [[Dumnezeu]]l cel din ceruri este adevăratul şi singurulDumnezeu, Căruia se cuvine slujirea şi slava dumnezeiască, şi opreşte închinarea la alţidumnezei născociţi de mintea întunecată de [[păcat]]. Creştinul trebuie, deci, să creadă, să nădăjduiască şi să-L iubească numai pe Dumnezeu şi să nu se lepede de El, oricâte [[suferinţa|suferinţe]] s-ar abate asupra lui. Porunca aceasta cere creştinului să-şi împodobească viaţa cu cele trei [[virtute|virtuţi]] teologice: [[credinţa]], [[nădejdea]] şi [[iubirea|dragostea]], singurele în stare să-l păstreze în legătură strânsă şi continuă cu Dumnezeu.
=== Se opreşte oare prin porunca întâi cinstirea îngerilor şi a sfinţilor?===
Nu, căci cinstirea dată lor este alta decât aceea care se dălui Dumnezeu. [[Înger]]ilor şi [[sfinţi]]lor se roagă creştinul numai pentru ca aceştia să mijlocească pentru el către Dumnezeu, prin [[rugăciune|rugăciunile]] lor.
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===
Domnul Dumnezeul tău Unul Domn este [(Dt 6, 4] ), cunoscut în Tatăl si în Fiul si în Duhul Sfânt: în Tatăl-nenăscut, în Fiul-născut, fără de început, fără de timp si fără patimă, Cuvântul cel întrupat, Care prin însuşi trupul Lui a uns ceea ce a luat de la noi, de unde şi numele de Hristos — adică Cel Uns; şi în Duhul Sfânt — Acelaşi Care de la Tatăl purcede, nu prin naştere, ci prin purcedere. Numai şi numai Acest Dumnezeu este adevărat — Cel în Treimea ipostasurilor, Unul Domn fiind şi neîmpărţit: prin fiinţă, voinţă, slavă, putere şi lucrare şi prin toate cele prin care cunoaştem dumnezeirea. Pe Acesta singur îl vei iubi şi Acestuia Unuia I te vei închina din tot cugetul tău, din toată inima ta şi cu toată puterea ta, şi vor fi cuvintele Lui şi aşezămintele Lui întru inima ta, pentru ca să le faci pe ele. Să cugeţi şi să vorbeşti despre ele când stai sau când mergi, dormind sau treaz fiind [Dt 6, 5-7]. Şi îţi vei aminti pururea de Domnul Dumnezeul tău [Dt 8, 18] şi de El singur te vei teme [Dt 6, 13] şi nu îl vei uita pe El, nici poruncile Lui; în acest chip, îţi va da ţie putere ca să faci voia Lui. Căci nimic altceva nu cere de la tine decât să te temi de El şi să-L iubeşti şi să mergi în toate căile Lui [Dt 10, 12]. Aceasta este slava ta [Dt 10, 21] şi Acesta este Dumnezeul tău.
Să nu cinsteşti întru nimic nepătimirea îngerilor celor mai presus de lume, nici invizibilitatea lor, necorporalitatea lor, nici neputinţa căderii lor dintru acestea, nici înţelepciunea — dacă ea este spre rătăcire —, nici adâncimea cugetului şi toată măiestria, nici orice altceva dintre cele a căror cinstire este cuvenită numai şi numai lui Dumnezeu. Să nu-ţi fie luarea-aminte la măreţia cerurilor şi la felurimea mişcărilor acestuia, la strălucirea soarelui sau limpezimea lunii, la sclipirea celorlalte stele, nici la buna întocmire a văzduhului, la bogăţia mării şi a pământului sau la vreun oarecare lucru dintre acestea, toate câte sunt făptura mâinilor lui Dumnezeu. Căci acestea toate sunt numai supuse lui Dumnezeu, toate sunt zidirea mâinilor Lui şi a Cuvântului Lui, de vreme ce sunt aduse la fiinţă din nefiinţă prin Cuvântul Cel fără de început, căci El Însuşi a zis şi s-au făcut, El Însuşi a poruncit şi s-au zidit [Ps 32, 9]. Pe Acesta deci singur Stăpân şi Ziditor a toată făptura să-L cinsteşti ca Dumnezeu, de El să te lipeşti cu dragoste şi către El să te întorci ziua şi noaptea de la căderile în păcate, cele de voie şi cele fără de voie. Căci El Însuşi este împreună-pătimitor, milostiv, mărinimos şi mult milosârd [Ps 102, 8] şi pururea făcător de bine, făgăduitorul şi dăruitorul împărăţiei cereşti şi fără de sfârşit, viaţă fără de durere, viaţă fără de moarte şi lumină spre bucurie nespusă celor evlavioşi şi celor ce se închină Lui şi Îl iubesc şi-I păzesc toate aşezămintele Lui.
==Porunca a doua==
Porunca a doua este aceasta: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucrudin câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de subpământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor” (Ieş. 20, 4-5).
===Ce învaţă porunca aceasta?===
Porunca a doua învaţă că omul nu trebuie să se închine la [[închinarea la dumnezei străini|idoli]], adică la lucruri făcute
de mâini omeneşti sau la alte făpturi ale lui Dumnezeu, pe care să le socotească înzestrate cu puteri dumnezeieşti. Se opreşte adică idololatria, atât de răspândită pe vremea cândDumnezeu a dat poporului evreu cele 10 porunci, dar care este prezenta şi astăzi sub diverse forme (astrologia-idolatrizarea planetelor, feng shui-idolatrizarea a diverse obiecte, idolatrizarea cântăreţilor, actorilor, sportivilor celebri, etc)
===Dar ce înţeles poate să aibă această poruncă la creştini?===
