Modificări

'''Epistola către Galateni''' este una din cele paisprezece epistole ale sfântului [[apostolul Pavel|apostol Pavel]]. Ea face parte din grupul de epistole pauline mari alături de Romani, I şi și II Corinteni iar după conţinut conținut ea este o epistolă soteriologică (centrată pe problema [[mântuireaSoteriologie|mântuirii]])

Apostolul Pavel se declară autor al cărţii cărții în debutul ei, arătându-şi și atât numele, calitatea de apostol cât şi și originea apostoliei sale: ,,Pavel„Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Iisus Hristos, şi și prin Dumnezeu Tatăl, care L -a înviat din morţi,morți.”(1.1)

[[Clement Romanul]], Sfântul [[Ignatie Teoforul|Ignatie al Antiohiei]] şi și Sfântul [[Policarp al Smirnei|Policarp de Smirna]], Sfântul [[Iustin Martirul]], Sfântul [[Irineu de Lyon|Irineu]], [[Clement al Alexandriei|Clement Alexandrinul]], [[Tertulian]] citează din epistola. Epistola către Galateni se află, în forma actuală, în cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Scripturi. Este citată în [[Fragmentul Muratori]] şi și este cuprinsă în lista cărţilor cărților canonice ale Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți: [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi și [[Grigorie Teologul|Grigore de Nazianz]].

Epistola este scrisa scrisă de sfântul apostol Pavel în răstimpul călătoriei a treia misionare, din Efes în anul 54 sau 55, din Efes.

Sfântul Pavel se adresează creştinilor creștinilor din Galatia, arătându-şi și titlul de apostol pe care nu-l deţine deține de la oameni, ci de la Domnul Hristos: „Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos şi și prin Dumnezeu- Tatăl care L-a înviat pe El din morţi” morți.” (I, 1). Titlul de „apostol” apare alături de numele Sfântului Pavel în aproape toate epistolele pauline, excepţie excepție făcând [[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|epistola I către Tesaloniceni]] şi și [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|episola II Tesaloniceni]], [[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] şi și [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel|Filimon]], cât şi și [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|cea către Evrei]], care nu are parte introductivă. În această epistolă, către Galateni, acest titlu are însă o semnificaţie semnificație aparte. Aşa Așa cum rezultă din epistolă, adversarii Sfântului Pavel îi contestau calitatea de [[apostol]] întrucât nu făcea parte din grupul celor 12 [[ucenic]]i şi și nu fusese martor al activităţii activității [[Iisus Hristos|Mântuitorului]].

Epistola este scrisă în numele apostolului şi și al tuturor fraţilor fraților care se aflau în preajma lui: „şi toţi fraţii „și toți frații care sunt împreună în mine” (I, 2), în cazul de faţă toţi creştinii față toți creștinii din Efes. Această menţiune mențiune nu este fără importanţăimportanță. El vrea să spună că cele petrecute în Galatia sunt cunoscute de toţi creştinii toți creștinii din Efes şi și că toţi aceştia toți aceștia condamnă pe învăţătorii mincinoşiînvățătorii mincinoși, dar şi și slăbiciunea galatenilor. În nicio scrisoare n-a făcut aşaașa, zice Sfântul [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Numai uneori a menţionat menționat numele a două sau trei persoane. Aici aminteşte amintește o întreaga mulţimemulțime, vrând să arate că mulţi mulți sunt de părerea sa ... că cele scrise exprimă şi și părerea altora”altora.

Se adresează „Bisericilor Galatiei” (vers. 2). Din acest mod de adresare, la plural, rezultă că tulburările din Galatia cuprinseseră mai multe comunităţi şi comunități și că epistola era o circulară adresată tuturor. La numele Bisericii nu mai apare nici una din aprecierile obişnuiteobișnuite: „Biserica lui Dumnezeu”; „fraţilor”„fraților”; „sfinţilor” „sfinților” (compară 1Cor. 1, 2; 2 Cor. 1, 1) şi și nici un cuvânt de laudă la adresa cititorilor. De asemenea, nu apare obişnuita obișnuita rugăciune de mulţumire mulțumire către Dumnezeu pentru credinţa şi credința și râvna credincioşilor credincioșilor galateni, cum face în alte epistole. Această răceală este explicabilă prin tulburările ce avuseseră loc în Biserica lor. Salutarea este lărgită prin arătarea raportului care există între Mântuitorul şi și lume: „Har vouă şi și pace de la Dumnezeu - Tatăl şi și de la Domnul nostru Iisus Hristos, cel ce s-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău de acum, după voia Dumnezeului şi și Tatălui nostru, Căruia fie-i slavă în vecii vecilor. Amin! (vers. 3-53–5). Este singura introducere din epistolele pauline care se încheie astfel. Ea înlocuieşte obişnuita înlocuiește obișnuita rugăciune de mulţumire mulțumire pentru credinţa credința cititorilor. Din cele ce urmează, această lipsă este explicabilă. Trebuind să dojenească pe galateni pentru căderea lor de la Evanghelie, Apostolul nu putea să fie mulţumit mulțumit de [[credinţacredința]] lor.

Din Gal. 1. 7 şi și 5; 9-139–13, rezultă că anumiţi învăţători anumiți învățători [[minciuna|mincinoşimincinoși]], în absenţa absența Apostolului, au pătruns în mijlocul credincioşilor credincioșilor din Galatia, reuşind reușind să strecoare în sufletul unora îndoieli despre originea dumnezeiască a apostolatului Sfântului Pavel şi și despre autenticitatea Evangheliei propovăduită de el. Aceşti iudaizanţi Acești iudaizanți afirmau că galatenii, primind [[botez]]ul şi și Evanghelia de la Pavel, sunt numai pe jumătate creştinicreștini; pentru a fi pe deplin creştinicreștini, ei trebuie să primească legea mozaică<ref>Gal3Gal 3.2-52–5</ref>, adică tăierea împrejur<ref>Gal5Gal 5.2</ref> şi și sărbătorile iudaice<ref>Gal4Gal 4.10</ref> Sfântul Pavel nu le-ar fi spus toate acestea de la început- – spun iudaizanţii-iudaizanții –, pentru a-i putea câştiga câștiga mai uşorușor. De altfel, ziceau ei, Sfântul Pavel nu poate fi socotit Apostol al Mântuitorului, fiindcă nici nu L-a cunoscut şi și nu i-a urmat Lui.

Apostolul Pavel le spune că evanghelia propovăduită de el nu este de obârşie obârșie omenească pentru că nu a primit-o, nici nu a învăţatînvățat-o de la vreun om, ci a primit-o prin descoperirea lui Iisus Hristos. Acest lucru îl mai spusese şi și în [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Prima epistolă către corinteni]].<ref>1Cor111Cor 11.23</ref> El se referă implicit la minunea de pe drumul Damascului, când Iisus îi spune misiunea pe care i-o încredinţează încredințează<ref>FA26FA 26.12-1812–18</ref>, dar şi și la alte revelaţiirevelații, pe care le menţionează şi menționează și în alte locuri ale [[Noul Testament|Noului Testament]], cum ar fi cea descrisă în a doua Epistolă către corinteni<ref>2. Cor12Cor 12, 2-102–10</ref> etc. El le aminteşte amintește de faptul că înainte de a se converti el prigonea peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi și făcea prăpăd în ea, de faptul că era mai înaintat în religia iudeilor decât erau mulţi mulți din neamul lui de vârsta lui, că era însufleţit însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeştistrămoșești.<ref>Gal1Gal 1.13-1413–14</ref> Iar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în el pe Fiul Său ca să- L vestească printre neamuri, apostolul n-a întrebat pe niciun om, nici nu a mers la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înaintea lui, ci s-a dus în Arabia. Apoi s-a întors din nou la Damasc. După trei ani s-a dus la Ierusalim să facă cunoştinţă cunoștință cu Chifa ([[apostolul Petru|Petru]]) şi și a rămas acolo 15 zile. El n-a văzut pe nici unul dintre apostoli decât pe [[apostolul Iacov|Iacov]], ruda Domnului. După aceea, el s-a dus în ţinuturile ținuturile Siriei şi și Ciliciei şi și era încă necunoscut la faţă față Bisericilor lui Hristos care erau în Iudeea. Acestea auzeau doar spunându-se că cel ce prigonea pe creştinicreștini, acum propovăduia [[credinţacredința]] pe care vroia voia s-o nimicească odinioară şi și slăveau pe [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] din pricina lui. Pavel îşi își ia pe Dumnezeu ca martor că nu minte. <ref>Gal1Gal 1.15-2415–24</ref> După 14 ani s-a suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, în urma unei descoperiri, şi și le-a arătat celor de acolo evanghelia propovăduită între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază.<ref>Gal2Gal 2.1-21–2</ref> Apostolul menţionează menționează că nici chiar [[apostolul Tit|Tit]] care era cu el, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur. El evocă faptul că atunci când au văzut că lui îi încredinţase încredințase evanghelia pentru cei netăiaţi netăiați împrejur (după cum lui Petru îi fusese încredinţată încredințată evanghelia pentru cei tăiaţi tăiați împrejur). Când au cunoscut harul care-i fusese dat, Iacov, Chifa şi și [[apostolul Ioan|Ioan]], care erau priviţi priviți ca stâlpi, au fost de acord ca el şi și cu Barnaba să meargă la cei netăiaţi netăiați împrejur iar ei la cei tăiaţi tăiați împrejur. Le-au mai spus să-şi și aducă aminte de [[sărăcia|săraci]], ceea ce Pavel a căutat să facă.<ref>Gal2Gal 2.3-103–10</ref>

Apostolul Pavel le spune fraţilor creştini fraților creștini că ei au fost chemaţi chemați la [[libertate]]. Dar avertizează apostolul Pavel ,, Numai „Numai nu faceţi faceți din libertate o pricină ca să trăiţi trăiți pentru firea pământească, ci slujiţislujiți-vă unii altora în dragoste./Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţiînsuți”.`/Dar dacă vă muşcaţi şi mușcați și vă mâncaţi mâncați unii pe alţiialții, luaţi luați seama să nu fiţi nimiciţi fiți nimiciți unii de alţiialții.”<ref>Gal5Gal 5.13-1513–15</ref>

==Duhul împotriva firii pământeşti==Apostolul Pavel le spune să umble cârmuiţi de Duhul şi să nu împlinească poftele firii pământeşti. Căci firea pământească (stricată, căzută) pofteşte împotriva Duhului iar Duhul împotriva firii pământeşti. Astfel că nu puteţi face tot ce voiţi. <ref>Gal 5.16-17</ref>Faptele firii pământeşti sunt următoarele: [[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], necurăţia, [[desfrânarea]],<ref>ESV- sexual imorality, impurity, sensuality, NIVUK- sexual immorality, impurity and debauchery;ASV- fornication, uncleanness, lasciviousness</ref>, [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrajbele<ref>ESV-enmiy, NIVUK-hatred, ASV-enmities</ref>, certurile <ref>ESV, ASV-strife, NIVUK-discord</ref> zavistiile<ref>ESV, NIVUK- jealousy, ASV-jealousies</ref>, [[mânia|mâniile]]<ref>ESV-anger, NIVUK-rage, ASV-wrath</ref>, neînţelegerile<ref>ESV-rivalries, NIVUK-selfish ambition,ASV-factions</ref> dezbinările<ref>ESV, NIVUK-dissensions, ASV- divisons</ref>, certurile de partide<ref>ESV-divisons, NIVUK-factions, ASV-parties</ref>, [[invidia|pizmele]], [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|beţiile]], [[lăcomia|îmbuibările]] <ref>ESV, NIVUK-orgies, ASV-reveillings</ref> şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Apostolul Pavel spune, aşa şi spune că a mai făcut-o <ref>1 Cor 6.9, Efes 5.5-6</ref>, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni [[Împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Gal 5.19-21</ref>Roada Duhului, dimpotrivă, este: [[iubirea|dragostea]], [[bucuria]], [[pacea]], [[răbdarea|îndelunga răbdare]]<ref>ESV, NIVUK-patience, ASV-long-suffering</ref>, bunătatea<ref>ESV, NIVUK, ASV-kindness</ref>, facerea de bine <ref>ESV, NIVUK, ASV- goodness</ref>, credincioşia,/[[blândeţea]]<ref>ESV, NIVUK- gentleness, ASV-meekness</ref>, stăpânirea de sine.<ref>ESV-self-control</ref> <ref>Gal 5.22-23</ref>El adaugă că cei ce sunt ai lui Iisus Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.<ref>Gal 5.24</ref> El îi mai îndeamnă şi să nu umble după o slavă deşartă, întărâtându-se unii pe alţii şi [[invidia|pizmuindu-se]] unii pe alţii.<ref>Gal 5.26</ref>==Atitudinea faţă de cel ce greşeştepământești==

Apostolul Pavel le spune fraţilor creştini să umble cârmuiți de Duhul și să nu împlinească poftele firii pământești. Căci firea pământească (stricată, căzută) poftește împotriva Duhului iar Duhul împotriva firii pământești. Astfel cănu puteți face tot ce voiți.<ref>Gal 5.16-17</ref>Faptele firii pământești sunt următoarele: [[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], necurăția, [[desfrânarea]],<ref>ESV – sexual imorality, impurity, sensuality, NIVUK – sexual immorality, impurity and debauchery; ASV – fornication, uncleanness, lasciviousness</ref>, [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrajbele<ref>ESV – enmiy, NIVUK – hatred, ASV – enmities</ref>, certurile<ref>ESV, ASV – strife, NIVUK – discord</ref> zavistiile<ref>ESV, NIVUK – jealousy, ASV – jealousies</ref>, [[mânia|mâniile]]<ref>ESV – anger, NIVUK – rage, ASV – wrath</ref>, neînțelegerile<ref>ESV – rivalries, NIVUK – selfish ambition, ASV – factions</ref> dezbinările<ref>ESV, NIVUK – dissensions, ASV – divisons</ref>, certurile de partide<ref>ESV – divisons, NIVUK – factions, ASV – parties</ref>, [[invidia|pizmele]], [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|bețiile]], dacă un om cade deodată în vreo greşeală[[lăcomia|îmbuibările]]<ref>ESV, eiNIVUK – orgies, care sunt duhovniceştiASV – reveillings</ref> și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Apostolul Pavel spune, săașa și spune că a mai făcut-l ridice cu duhul o<ref>1 Cor 6.9, Efes 5.5–6</ref>, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni [[Împărăția lui Dumnezeu]].<ref>Gal 5.19–21</ref>Roada Duhului, dimpotrivă, este: [[iubirea|dragostea]], [[bucuria]], [[pacea]], [[blândeţearăbdarea|blândeţiiîndelunga răbdare]]<ref>ESV, NIVUK – patience, ASV – long-suffering</ref>, bunătatea<ref>ESV, NIVUK, ASV – kindness</ref>, facerea de bine<ref>ESV, NIVUK, ASV – goodness</ref>, credincioșia, [[blândețea]]<ref>ESV, NIVUK – gentleness, ASV – meekness</ref>, stăpânirea de sine.<ref>ESV – self-control</ref> <ref>Gal 5. Iar cel care22–23</ref>El adaugă că cei ce sunt ai lui Iisus Hristos și-l ridică să ia seama (au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.<ref>Gal 5.24</ref> El îi mai îndeamnă și să nu umble după o slavă deșartă, întărâtându-se unii pe alții și [[vegheinvidia|veghezepizmuindu-se]]) ca să nu fie ispitit şi elunii pe alții.<ref>Gal 65.126</ref>

==Atitudinea faţă față de propria persoanăcel ce greșește==

Dacă vreunul crede Apostolul Pavel le spune fraților creștini că este ceva, măcar că nu este nimic-spune apostolul Pavel-se înşeală singur. Fiecare să-şi cerceteze(ESVdacă un om cade deodată în vreo greșeală, NIVUK-testei, ASV-prove) fapta luicare sunt duhovnicești, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu ridice cu privire la alţii duhul [[blândețea|blândeții]]. Iar cel care-l ridică să ia seama (să [[veghe|vegheze]]) ca să nu comparându-se cu alţii). Căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşifie ispitit și el.<ref>Gal 6.3-51</ref>

==Atitudinea faţă față de învăţătoripropria persoană==

Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, spune apostolul Pavel, se înșală singur. Fiecare să-și cerceteze (ESV, NIVUK – test, ASV – prove) fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții (nu comparându-se cu alții). Căci fiecare își va purta sarcina lui însuși.<ref>Gal 6.3–5</ref> ==Atitudinea față de învățători== Cine primeşte învăţătura primește învățătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile sale şi și celui ce-l învaţăînvață.<ref>Gal6.6</ref>

Apostolul le spune să nu se lase înşelaţiînșelați: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea lui pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul, va secera din duhul [[viaţa veşnicăviața veșnică]]. Astfel el le spune apostolilor să nu obosească în facerea binelui căci la vremea potrivită ei vor secera dacă nu vor cădea de oboseală. AşadarAșadar, cât au prilej, să facă bine la toţi şi toți și mai ales fraţilor fraților în [[credinţacredința|credinţăcredință]].<ref>Gal 6.7-107–10</ref>

#''Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi și Noului Testament'', ISBN 0 564 01708 6#I. Constantinescu- , ''Studiul Noului Testament'', pag 236-246. 236–246, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2002, ISBN 973-9332-75-7,#''Noul Testament comentat'', pag319-329pag. 319–329, versiune revizuită, redactată şi și comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia ediția a doua revizuită şi îmbunătăţităși îmbunătățită,Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9#''English Standard Version Bible'', 1971