Modificări

'''George Racoveanu''' (n. [[10 februarie]] 1900, CrăgueştiCrăguești, Mehedinţi - Mehedinți – d. [[1 mai]] 1967, Freising, Germania) a fost un scriitor, ziarist/publicist, polemist şi și [[teolog]] ortodox în România şi și în exil (Germania).

În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu <ref>Prietenii îi spuneau "Ghiţă" „Ghiță” sau "Conu Ghiţă"„Conu Ghiță”.</ref>.

==ViaţaViața==

S-a născut într-o familie de olteni credincioşicredincioși, şi a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din BucureştiBucurești, cu gândul de a deveni [[preot]] de mir <ref>"A „A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în [[monahism]]." - ” – cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref>. La Bucureşti București face şi și Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator şi și discipol, ci şi și prieten şi și colaborator preţios prețios <ref>Cf. George Uscătescu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref>.

A colaborat, apoi a fost redactor <ref>"La „La ''Cuvântul'', unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie şi și niciodată ce i-au spus alţii alții că ar fi bine să scrie. Această poziţie poziție de înaltă etică gazetărească nu a părăsit-o nici când." - ” – Dr. Ion V. Emilian, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref>, la ziarul ''Cuvântul'' (1924 - – decembrie 1933 <ref>În anii de scriitură la ''Cuvântul'', între 1930 şi și decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, şi și asigura rubrica "Duminica"„Duminica”, preluată de la Nae Ionescu.</ref> ; 1938; octombrie 1940 - – ianuarie 1941) condus de acelaşi același Nae Ionescu, precum şi și la alte ziare şi și reviste naţionaliste şi naționaliste și ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, şi a și chiar fost director de Minister <ref>Informaţie Informație dată de Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref> în această perioadă.

În decembrie 1933, după un articol publicat în ''Cuvântul'', Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti București ascunzându-se la [[mănăstirea Izbuc]] cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul starețul [[Atanasie Popescu]]. Rămâne cu o mare nostalgie pentru [[călugăr]]ie, dar [[apostolat]]ul laic <ref>Pr. Vasile Boldeanu îl numeşte "începătură numește „începătură apostolatului laici" laic” în Biserica Română (''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967)</ref> din exil îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţiisfârșitul vieții.

A fost co-fondator al revistei teologice ''Predania'', revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 1935–1936<ref>Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref> la Bucureşti București (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când ''Cuvântul'' era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care ''Cuvântul'' fusese interzis. Din grupul de la "Predania" „Predania” mai făceau parte: Preot [[I. D. Petrescu]], Preot prof. [[Grigorie Cristescu]], Ierod. prof. [[Firmilian Marin]] (devenit mitropolit al Olteniei), [[Ion V. Georgescu]], [[Nicolae Popescu]] etc. <ref>Octavian Bârlea, în volumul colectiv : ''Biserica Română Unită - – două sute cincizeci de ani de istorie'', DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 1998²), cap. "Biserica „Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale"Mondiale”, II. "Biserici" şi "Biserică"„Biserici” și „Biserică”: Curente mai înalte.</ref>

Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Mișcării Legionare din 21-21–''23 ianuarie'' 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.

În exil, G. George Racoveanu a dus o susţinută susținută activitate publicistică şi și asociativă, pe două planuri: unul creştin şi creștin și ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi ruși după cel deCel De-al Doilea Război mondialMondial.

'''Pe plan creştincreștin''', personalitatea teologică a lui G. George Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte îi citește și îi prețuiește pe [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] şi și [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un [[Pateric]] românesc <ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref>). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un [[apologet]] de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.

Publică două reviste creştine creștine în exil:*''Îndreptar'' - – Foaie pentru gând şi și faptă românească - – Anul I, Munchen, 1951, Germania de Vest ; publicaţie publicație lunară (apare timp de aproape trei ani) ; Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia aceștia trei, catolici) şi și G. Racoveanu (ortodox)<ref>În articolul "Catolicism şi Ortodoxie" „Catolicism și Ortodoxie” (''Cuvântul în exil'', Nr. 42-4342–43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povesteşte povestește el însuşi însuși istoria acestei publicaţii publicații astfel:<br/>"Acum „Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia publicația '''lunară''': ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi și Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă evidență '''tot ce uneşteunește''' cele două Biserici adevărate şi și să lase în umbră '''tot ce le desparte'''. Fără să lase neamintită '''diversitatea''', firească, în viaţa viața acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi și aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie tradiție ecumenică.<br/>Fiind toţi toți Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici româneştiromânești. Au subliniat patriotismul "trădătorilor" „trădătorilor” de la 1700 şi și al urmaşilor urmașilor lor; au scos în evidenţă evidență respectul ortodocşilor neuniţi ortodocșilor neuniți cu Roma pentru tradiţia sfinţilor Părinţi tradiția sfinților Părinți ai Bisericii, una şi aceeaşi ortodocsă şi și aceeași ortodoxă și universală, sfântă şi și apostolică.<br/>Acţiunea Acțiunea aceasta de la ÎNDREPTAR era lucru neobişnuitneobișnuit. Pentru ortodocşi "papistaşii" ortodocși „papistașii” erau nişte îndepărtaţi niște îndepărtați de la dreapta credinţă credință în Cristos. Pentru catolici aşa numiţii "ortodocşi" așa numiții „ortodocși” erau schismatici, ieşiţi ieșiți de sub jurisdicţia urmaşilor jurisdicția urmașilor apostolului Petru.<br/>Oamenii cu minte bună au aplaudat acţiunea acțiunea de la ÎNDREPTAR. Dar cei cu mintea de alt fel, şiși-au arătat nemulţumireanemulțumirea. Situaţia Situația de un redactor ortodox la trei catolici i-a făcut pe unuii ortodocşi unii ortodocși să-şi și bănuiască reprezentantul de "catolicire"„catolicire”. Faptul că Biserica ortodoxă era tratată drept Biserică adevărată - – tot atât de adevărată ca şi și Biserica romano-catolică - – i-a determinat pe mai mulţi mulți catolici să spună că ortodoxul de la ÎNDREPTAR i-a câştigat câștigat pe catolici pentru ... ortodoxie.<br/>Şi aşaȘi așa, publicaţia publicația ÎNDREPTAR a trebuit să-şi și înceteze apariţiaapariția. Uneltirea - – trebuie s'o spun - – a fost a fraţilor catolicfraților catolici."”</ref> Mai semnează în ''Îndreptar'': N. I. Herescu, Emil Panaitescu, Mircea Eliade etc.

Colaborează la traducerea, îndreptarea şi și publicarea mai multor scrieri bisericeşti şi duhovniceşti bisericești și duhovnicești (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):*''Rânduiala creştineascăcreștinească'' - – carte de rugăciuni

*lucrări neterminate: ''Psalmii'' <ref>Traducere de Octavian Bârlea şi și George Racoveanu, după ''Liber Psalmorum. Nova e textibus rimigeniis interpretatio latina cum notis criticis et exegeticis'', Roma, 1945. Fragmente din această traducere se găsesc în lunarul ''Îndreptar'' (1951-19531951–1953).</ref>, ''Liturghierul''

'''Pe planul cultural şi și politic''', a fost "unul „unul din stâlpii principali de boltă" boltă”<ref>Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref> - preşedinte– președinte, secretar etc. - – al multor asociaţii asociații ale emigraţiei româneşti emigrației românești din exil:

*Uniunea Asociaţiilor Româneşti Asociațiilor Românești din Republica Federală Germană (UARG) <ref>Racoveanu a fost preşedinte președinte al UARG; În în 1966 preşedinte președinte era [[Virgil Mihăilescu]]</ref>*Institutul de Cercetări şi și Biblioteca Română din Freiburg*Asociaţia Asociația Românilor din Germania de Sud (Racoveanu a fost membru fondator)*Acţiunea CreştinăAcțiunea Creștină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană <ref>În 1966: Preşedinte - Președinte – General Ion Gheorghe ; Vice-preşedinte - președinte – G. Acrivu ; Secretar general - – G. Racoveanu ; Casier - – G. Stoia ; alţi alți membri activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. La al doilea congres al asociaţieiasociației, din 17-18 17–18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează o Moţiune Moțiune prin care "Congresul recunoaşte „Congresul recunoaște în persoana Prea Sfinţitului Sfințitului Dr. [[Teofil Ionescu]] pe episcopul Românilor ortodocşi ortodocși din întreaga Germanie liberă" liberă” (cf. ''Cuvântul în exil'', Nr. 51-5251–52, August-Septemvrie August–Septemvrie 1966)</ref>

==Moartea şi și posteritatea==A murit la [[1 mai]] 1967, ora 9:30, Lunea [[PaştiPaști]]lor din acel an, şi și a fost înmormântat la [[4 mai]] ([[Joia luminată]]) în cimitirul din Waldfriedhof din (Freising, Germania). Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi preoții ortodocși [[Vasile Boldeanu]] (Paris, FranţaFranța) şi și [[Dumitru Emanoil Popa]] (Freiburg, Germania), în prezenţa prezența multor personalităţi personalități ale exilului românesc: monseniorul [[Octavian Bârlea]] ([[Biserica Greco-Catolică]]), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian şș.a.

Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: "Avea „Avea întâi o inteligenţă inteligență rară, înclinată spre sentinţe şi sentințe și sinteze, avea zestrea intuiţieiintuiției. Cât ai clipi, înţelegea înțelegea de ce e vorba şi și avea răspunsu răspunsul gata. Era ca făcut pentru scrimă - – nu cu floreta, ci cu scânteerile minţiiscânteierile minții, cu condeiul. A fost un polemist de mulţime mulțime admirat şi și de adversari temut. Ştia Știa să descopere îndată slabiciunea slăbiciunea argumentării adversarului şi ţintea și țintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă." ”<ref>Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref> Aceasta cu nobleţănobleță, omenie, generozitate, transfigurate de creştinism creștinism.<ref>Ibidem</ref>.

La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spune spunea: "Anumite „Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Şi Și acolo îşi își vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice româneştiromânești." ”<ref>Mircea Eliade, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967</ref>

==G. Racoveanu şi și ecumenismul==În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferinţă conferință a ''Faith and Order'', una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr]) <ref>Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naştere naștere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mişcări mișcări ecumenice ale vremii: ''Faith and Order'' (axată mai mult pe dialogul de credinţăcredință) şi și ''Life and Work'' (axată mai mult pe mărturia comună a creştinilor creștinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.).</ref>. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferinţă conferință urma să facă trecerea de la metoda [[eclesiologie]]i comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creştine creștine prin prisma unei [[Hristologie|hristologii]] nou testamentare comune .<ref>Cf. art. « Faith „Faith and Order »Order”, în: ''Dictionary of the Ecumenical Movement'', WCC Publications, Geneva (ediţia ediția a 2-a: 2006).</ref>.

În aceste condiţiicondiții, [[patriarh]]ul ecumenic de la [[Constantinopol]] decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegaţiedelegație, care "declară „declară că are instrucţiuni instrucțiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credinţa credința Bisericii întregi. De aceea [[episcop]]ii sinoadelor şiși-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credinţă şi credință și a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credinţa credința Bisericii. Pentru aceste motive, delegaţia delegația ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I. P. S. Sale, nu poate face altceva decât declaraţii declarații pozitive şi și definitive asupra credinţei credinței ortodoxe; a se lăsa atrasă însă «în discuţii „în discuții sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice şi și de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu»nu”!" ”<ref>G. Racoveanu, « Surpriza „Surpriza de la Lund »Lund”, în: ''Îndreptar'', Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952.</ref>.

Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacţie satisfacție într-un articol din ''Îndreptar'', care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziţia poziția lui faţă față de [[ecumenism]]ul de tip CMB/WCC/COE:

:« Cel „Cel ce făcea aceste declaraţiideclarații, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei şase Preşedinţi șase Președinți ai "Consiliului „Consiliului Ecumenic al Bisericilor"Bisericilor”. Predecesorul său în această demnitate — – răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor — obişnuise – obișnuise adunările "ecumenice" „ecumenice” cu altfel de declaraţiideclarații. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului îşi își reia, printr'un gest, poziţia poziția pe care ea trebuie să stea. Practic, delegaţia delegația Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declaraţiideclarații, în delegaţie delegație de observatori, ca şi delegaţia și delegația catolică.”

:« Vraiştea „Vraiștea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credinţă credință = întotdeauna s'au găsit episcopi şi și teologi mireni ortodocşi ortodocși iubitori de călătorii şi și de "discuţii sterile" „discuții sterile” asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva «fraţilor eretici»„fraților eretici”.”

:« Atitudinea delegaţiei „Atitudinea delegației Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulţi mulți aventurieri ai teologiei: preoţi urmăriţi preoți urmăriți de potereputere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, şș.a.m.d. Va îndurera şi și pe unii "progresişti" „rogresiști” în trebile credinţeicredinței. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinţeicredinței. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declaraţia ortodocşilor declarația ortodocșilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă. » ”<ref>Ibidem.</ref>

Poziţia Poziția teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Şapte Șapte Taine, "fără „fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creştinisme" creștinisme”,<ref>G. Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie »„Catolicism și Ortodoxie”, în: ''Cuvântul în exil'', Numerele 42/43, Noemvrie-– Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert şi și patriarhul Cerularie).</ref>. Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze - "socotesc – „socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi şi și aici, decât polemica între catolici şi ortodocşi" și ortodocși”<ref>George Racoveanu, « Ce„Ce-i lipseşte lipsește Ortodoxiei... »”, în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 51/52, August-– Septemvrie 1966. Sublinierile aparţin aparțin autorului.</ref> - – sau să facă o apologie a Ortodoxiei, "aşa „așa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei româneşti şi românești și a ortodoxiei altora am şi și eu multe de spus. Unele au fost şi și spuse. La timp şi și loc potrivit" potrivit”.<ref>Ibidem.</ref>. Atât Biserica ortodoxă cât şi și Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocşilorortodocșilor, cât şi și catolicilor li se cuvine "să „să scoată în evidenţă evidență tot ce uneşte unește cele două Biserici adevărate şi și să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa viața acestor două Biserici" Biserici”<ref>G.Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie »„Catolicism și Ortodoxie”, în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 42/43, Noemvrie-– Decemvrie 1965. Sublinierile aparţin aparțin autorului.</ref>, dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, şi și ironizând "anumite „anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică" tradiție ecumenică”.<ref>Ibidem.</ref>.

==G. Racoveanu şi Mişcarea și Mișcarea Legionară==Deşi Deși a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Mișcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al MişcăriiMișcării, în anumite limite, definite de el însuşiînsuși::''Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam cunoșteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. ŞiȘi, cu timpul, am înţeles fiinţa mişcării revoluţionare înțeles ființa mișcării revoluționare a lui Corneliu Codreanu: '''cea mai profundă revoluţie revoluție spirituală în viaţa viața poporului român, de la creştinarea creștinarea lui încoace'''. (Vorbesc de revoluţia revoluția lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi și controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul „aparatul de Stat"Stat”, curmat.)''<ref>Din articolul: G. Racoveanu, "La „La un sfert de veac..."”, în: ''Cuvântul în exil'', Nr. 42/43, Noemvrie-– Decemvrie 1965, pag. 4.</ref>

==Teme ale gândurii gândirii lui G. Racoveanu==

Omenia, "frumuseţea „frumusețea cea dintâi"dintâi”, nu este o "anumită virtute"„anumită virtute”, ci mai degrabă o "antologhie"„antologhie”, "un „un buchet de flori ale sufletului"sufletului”. Constantele spirituale ale omeniei ar fi:*'''iubirea de străini''' - "Cineva – „Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului faţă față de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanităţi omeneştivanități omenești. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulţumitmulțumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuţicunoscuți, fără aşezareașezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului".”*'''ţinerea ținerea cuvântului dat'''

*'''dispoziţia dispoziția de jertfă'''*'''spiritul dreptăţiidreptății'''

*'''credinţă credință în Dumnezeu'''

*''Gravura în lemn la Mânăstirea NeamţulNeamțul'' (album cu 60 de planşe planșe afară din text), Editura Fundaţia Fundația Regală pentru literatură şi și artă, 1940

*''Omenia şi frumuseţea și frumusețea cea dintâi'' (cu o prefaţă prefață de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania

*''Omenia şi frumuseţea și frumusețea cea dintâi'', Editura Predania, 2009, Romania

*''Despre fiinţa şi existenţa Mişcării ființa și existența Mișcării Legionare a lui Corneliu Codreanu'', Freising, 1965

*''Nae Ionescu - – fapte şi și cuvinte''

*''In Terra Aliena'', Editura "Cuvântul", Germania, 1966 (?) - volum de articole politice în limba germană.

*''Mişcarea Mișcarea Legionară şi și Biserica'', Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.

===EdiţiiEdiții===*''Autobiografia Stareţului Starețului Paisie'' (ediţia ediția a V-a, în slavoneşte şi româneşteslavonește și românește) scrisă de [[Platon Schimonahul]], 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi și în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935

*''Convorbiri''. Culegere de articole şi și eseuri de Nae Ionescu, selecţionate selecționate sub îngrijirea lui Mircea Eliade şi și George Racoveanu, Freising 1951

*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu1.htm Despre fiinţa şi existenţa Mişcării ființa și existența Mișcării Legionare a lui Corneliu Codreanu]*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu2.htm Mişcarea Mișcarea Legionară şi și Biserica]*[http://www.miscarea.com/patriarhul-legiunii.htm Prof. Ion Gavanescul - – Patriarhul Legiunii] - – în ''Cuvântul'', Miercuri 8 ianuarie 1941)*[http://www.predania.ro/proiecte/pdf/neamul-romanesc-omenia.pdf Omenia şi Frumuseţea și Frumusețea cea Dintâi]

*Colecţia Colecția revistei ''Cuvântul în exil'' (şi și îndeosebi nr. 58-5958–59, Martie-Aprilie martie – aprilie 1967, ieşit ieșit la moartea lui G. Racoveanu)*Colecţia Colecția revistei ''Îndreptar''*Articolul "Gheorghe Racoveanu"„Gheorghe Racoveanu”, în volumul: ''Intelectualii şi Mişcarea și Mișcarea Legionară'' (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundaţiei Fundației Culturale "Buna Vestire"„Buna Vestire”, 2000*''Publicaţii Publicații legionare'', de Nicolae NiţăNiță*Calinic, Episcop al Argeşului şi Argeșului și Muscelului, ''Omenia şi frumuseţea și frumusețea cea dintâi'', articol în ziarul ''Societatea ArgeşeanăArgeșeană'' din 8 iulie 2005 (rubrica "un „Un bob de înţelepciune"înțelepciune”)*Iulian Nistea, "George „George Racoveanu (1900-19671900–1967)"”, în: ''Buletinul Bisericii Ortodoxe Române "Sfinţii „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" și Rafail” din Paris'', iunie 2007*Iulian Nistea, "George „George Racoveanu şi ecumenismul"și ecumenismul”, în: ''Tabor'' (revistă de cultură şi și spiritualitate românească), Anul I, Nr. 4, Iulie 2007.