Modificări

Salt la: navigare, căutare

Teodosie al Moldovei

72 de octeți adăugați, 21 mai 2021 14:15
Viața: actualizare link
==Viața==
Sfântul Teodosie s-a născut în prima parte a secolului al XVII-lea, din părinți răzeși, în apropierea [[Mănăstire|Mănăstirii]] Brazi (județul Vrancea).<ref name="basilica">[http://web.archive.org/web/20170113135750/http://basilica.ro/22-j-%E2e2%80%A0a0-sf-ierarh-mc-teodosie-de-la-manastirea-brazi-mitropolitul-moldovei-sf-sfintit-mc-foca-episcop-de-sinope// ''Sf. Ierarh Mc. Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei''], 21 septembrie 2016, ''Basilica.ro'', accesat la 21 septembrie 2016mai 2021</ref> Crescut cu evlavie și iubind slujbele bisericești, el intră ca frate la această mănăstire la vârsta de optsprezece ani. Mai târziu fost tuns în [[monahism]], cu metania la [http://www.bogdana.ro/94/manastirea.html Mănăstirea Bogdana] din Rădăuți (azi jud. Suceava).
Iubitor de învățătură și evlavios, a fost ales ca [[episcop]] de Rădăuți în anul 1669. În anul 1671 a fost rânduit apoi ca episcop de Roman până în anul 1674. Pentru vrednicia lui și ca urmare a situației politice tulburi din țară, după plecarea în Polonia a mitropolitului [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]], el este ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]], după venirea pe tron a lui Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino (nov. 1673-nov. 1675 și 1684-1685).<ref name="basilica"/>
Dumitrașcu-Vodă urcase pe tron datorită promisiunii de a plăti sultanului o sumă foarte mare de bani și este adus în țară cu sprijinul tătarilor. Ion Neculce, în Cronica Moldovei, îl descrie din această cauză ca pe o figură decăzută, întrucât, pentru a-și plăti datoriile față de Poartă, crește birurile, confiscând chiar și o parte din averile mănăstirilor ; pe de altă parte, acesta ține cetele tătare în țară pe toată durata iernii anului 1684-1685, de teama unei invazii polone, însă tătarii pornesc o serie de expediții de jaf care îngrozesc întreaga țară. A doua lui domnie avea să fie marcată de o teribilă foamete.
Mitropolitul Teodosie îl înfruntă pe domnitor, cerându-i să pună capăt jafurilor, însă, ca răspuns, domnitorul îl înlătură din scaunul mitropolitan și îl trimite sub pază la mănăstirea Sfântul Sava din Iași (unde rămâne, sub ocrotirea Patriarhului [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]). Este eliberat de aici de mitropolitul Dosoftei, revenit pe scaunul mitropolitan, care îi îngăduie să se retragă la mănăstirea Brazi. Aici ierarhul înalță o nouă biserică, cu hramul Sf. Gheorghe, stabilind și o nouă rânduială a slujbelor. De asemenea, se mai îngrijește și de mănăstirea lui de metanie, Bogdana, îndemnându-l pe logofătul Solomon Bârlădeanu să o reconstruiască. Înzestrează ambele mănăstiri cu mai multe moșii, cărora le lasă și o parte din averile sale ; pentru restul averilor sale, hotărăște printr-un testament datând dina nul din anul 1691 ca acestea să fie cheltuite pentru întemeierea altor două mănăstiri.
Incursiunile de jaf ale tătarilor în Moldova continuă în toată această perioadă, lucru relatat și în cronica lui Neculce. În timpul unei astfel de expediții, hoardele tătarilor ajung până la mănăstirea Brazi. Aflându-l aici pe mitropolitul Teodosie, îl chinuie cumplit, încercând să-l facă să le dea odoarele mănăstirii și banii. Acesta însă nu se învoiește să le dea, astfel că tătarii i-au tăiat capul, sfântul Teodosie primind astfel cununa [[mucenic]]iei, la scurt timp după praznicul [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]] ([[14 septembrie]]).<ref name="basilica"/> Trupul lui a fost îngropat în biserica Sf. Gheorghe, ctitoria lui, însă cu vremea, datorită din cauza cutremurelor din zona Vrancei, biserica avea să cadă în ruină.
Trupul sfântului a fost descoperit însă în chip minunat în anul 1842, în vremea stăreției la mănăstirea Brazi a ieroschimonahului [[ieroschimonah]]ului Dimitrie. Trupul sfântului este descoperit atunci când noul stareț pune să fie săpat propriul lui mormânt în cimitirul mănăstirii, în locul unde fusese biserica Sf. Gheorghe. Groapa se surpă însă în fiecare zi, până când starețul însuși se hotărăște să vină să cerceteze pricina și, săpând iarăși, află în acest loc trupul Sfântului Teodosie, după cum povestește și Cuviosul [[Antipa de la Calapodești]], care a fost de față la această descoperire minunată și care spune că moaștele Sf. Teodosie răspândeau o mireasmă plăcută.
Starețul pune ca sfântul să fie reînhumat în Peștera de Jos, în subteranele paraclisului „Învierea lui Lazăr”, unde se slujea pe atunci și Sf. Liturghie. Capul sfântului a fost păstrat în altarul paraclisului, spre cinstirea lui de către monahi și credincioși ; rămâne a rămas aici până la închiderea și demolarea mănăstirii de către regimul comunist, în anul 1959, când a fost pus din nou în mormânt. Există mărturii atât din secolul al XIX-lea, cât și din secolul al XX-lea care atestă evlavia credincioșilor față de sfântul mucenic Teodosie.
==Proslăvirea==
14.992 de modificări

Meniu de navigare