Desele cutremure, incendiile, nepăsarea contemporanilor și secularizarea averilor mănăstirești din timpul lui Alexandru Ioan Cuza au ruinat însă mănăstirea, la începutul secolului al XX-lea starea ei fiind precară. Cu sprijinul regelui Carol I, între anii 1908-1915, Mitropolitul Primat [[Ghenadie Petrescu]] consolidează și restaurează în întregime mănăstirea, sub atenta supraveghere a Comisiei Monumentelor Istorice. Din nefericire, mai târziu, după nici trei decenii, mănăstirea este grav avariată de cutremurul din 1940 și de un incendiu devastator din noaptea de 8 spre 9 decembrie 1945. În perioada 1950-1958, s-a reușit efectuarea lucrărilor de reparații și renovare necesare la mănăstire, „''împlinindu-se toate stricăciunile pricinuite de foc, cu cheltuiala Departamentului Cultelor și a Mitropoliei Ungro–Vlahiei, mântuindu-se lucrul în 6 iunie 1958''”, stareț fiind arhimandritul Gherasim Cristea.<ref name = "arhiepiscopia"/>