14.992 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Sfânt]]ul [[Mucenic]] '''Irineu''' (grec. ''Irineu'') a fost [[episcop]] în Cetatea Sirmium (astăzi ''Sremska Mitrovița'', Serbia), din provincia romană ''Pannonia Inferioară'', răspândind cu succes creștinismul în acele ținuturi și călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii.<br/>
Pe vremea [[Persecuții împotriva creștinilor|marii persecuții împotriva creștinilor]] declanșată la ordinul împăratului [[Dioclețian]], mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit și martirizat prin decapitare, la [[6 aprilie]] 304.<br/>
[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[6 aprilie]], ziua în care și-a dat viața pentru credința creștină, și la [[23 august]], data la care este menționat de Menologiul imperial (secolul X).
==Viața==
Multe informații prețioase despre viața bisericească a primelor comunități creștine provin din așa-numitele "''Acte martirice''", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autoritățile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credința lor. Dintr-un astfel de ''Act martiric'' aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium și că a fost judecat și condamnat la moarte de către ''Probus'', guvernatorul provinciei romane ''Pannonia Inferioară'', în anul 304, pe baza edictelor împotriva creștinilor decretate de împăratul [[Dioclețian]] în anii 303 și 304.
Cetatea Sirmium se afla în provincia romană Pannonia Inferioară, lângă ''Singidunum '' (Belgradul de astăzi) și era reședința ''Caesarului'' Galerius, ginerele lui Dioclețian. Acea zonă geografică (din Serbia de acum) era locuită, în principal, de traci romanizați, iar religia creștină începuse să se răspândească într-un mod care îl îngrijora pe Galerius, un inamic declarat al creștinilor (majoritatea surselor istorice pun începerea [[Persecuții împotriva creștinilor|marii persecuții]] pe seama lui Galerius, care era un anticreștin fanatic).
La ordinul expres al ''Caesarului'' Galerius, în provinciile dunărene (''Illyricum'' și ''Pannonia Inferior''), în care creștinii erau numeroși, au fost puse în aplicare edictele (decretele) imperiale de persecutare a creștinilor. Printre creștinii arestați și aduși la judecată s-a numărat și Irineu, tânărul [[episcop]] al cetății Sirmium. Acesta era căsătorit și avea copii mici, întrucât pe atunci episcopii erau fie [[monah]]i, fie căsătoriți - regula privitoare la celibatul episcopilor avea să fie prevăzută mai târziu, în cadrul [[Sinoade Ecumenice|Sinoadelor Ecumenice]].
