14.992 de modificări
Modificări
completări
IPS [[Nicolae Bălan]], Mitropolit al Ardealului între 1920-1955, este al doilea ctitor al Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus. Consecvent țelului său de întărire a Ortodoxiei și de reorganizare a [[monahism]]ului în Transilvania, el a hotărât reconstruirea acestui sfânt lăcaș. Lucrările de refacere a bisericii au început în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părțile ce lipseau și s-a construit acoperișul. Lucrările au fost anevoioase și au fost întrerupte în perioada celui de-al doilea război mondial. [[Târnosire]]a bisericii și a noilor clădiri (chilii și anexe) a avut loc la [[15 august]] 1946, când se [[Praznic|sărbătorea]] și [[hram]]ul mănăstirii: [[Adormirea Maicii Domnului]]. În cuvântarea ținută cu acest prilej, după ce a făcut un scurt istoric al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan a explicat de ce întârziase sfințirea: vroia să clădească o casă mare pentru călugări, tiparniță și casă de adăpost pentru preoții bătrâni. Întrucât împrejurările nu au permis realizarea acestui plan mai vast, mitropolitul Nicolae a săvârșit sfințirea, mulțumindu-se cu ce se realizase până atunci.
Al treilea ctitor al Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus este IPS [[Antonie Plămădeală]], ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului. IPS Antonie a rezidit complet incinta mănăstirii, lucrare începută în anul 1985. Sub directa sa îndrumare s-au efectuat reparații capitale și la biserica mănăstirii, restaurându-se cu această ocazie și pictura. Împrejurul bisericii s-a ridicat din temelii incinta o nouă incintă în formă de patrulater, potrivit tradiției ortodoxe românești, compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre nord și altul spre sud- precum și trei foișoare sculptate în piatră.<ref name=danalache/> După 208 ani de la dărâmarea ei în anul 1785, Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus se poate spune că „a reînviat” în ziua de duminică, 15 august 1993, la sărbătoarea [[Adormirea Maicii Domnului]], când s-a [[Târnosire|târnosit]] o biserică nouă, cu hramul [[Constantin Brâncoveanu|Sfinților Martiri Brâncoveni]]. Sfințirea a fost săvârșită de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I al Constantinopolului]], Prea Fericitul Părinte [[Teoctist (Arăpașu)|Teoctist]], Patriarhul României, IPS Antonie Mitropolitul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului și de alți înalți ierarhi, preoți și diaconi.
==Arhitectură==
Arhitectura bisericii cu hramul [[Adormirea Maicii Maic,ii Domnului]], construită între anii 1926-1946, se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în Țara Românească.
Pe peretele dinspre apus al [[pronaos]]ului se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni. Pronaosul bisericii a servit și ca necropolă pentru cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan.<ref name=istoric/>
Mai jos de biserică, la circa 50 m, a fost reconstruită și vechea [[clopotniță]] a mânăstirii, în forma inițială. Până în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) au fost adăpostite cele cinci [[clopot]]e, foarte bine armonizate, a căror greutate depășește 2000 Kg.<ref name=istoric/>
Noua incintă a mănăstirii, ridicată după 1990l are o formă în plan de patrulater, potrivit tradiției ortodoxe românești, fiind compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre nord și altul spre sud - precum și trei foișoare sculptate în piatră.<ref name=danalache/>
== Stareții mănăstirii ==
