Modificări

Ioan al Antiohiei a poruncit distrugerea şcolii teologice din Edessa, prin care se răspândeau ideile nestoriene. [[Iba de Edesa|Iba din Edessa]] şi alţi teologi care l-au acuzat pe Sf Chril Chiril de învățături neortodoxe au fost trimiși în exil. În acelaşi timp, Sf. Chiril a scris o ''refutatio'' împotriva ideilor lui Teodor de Mopsuestia, însă nici aceasta nu a fost acceptată de toţi. Teodoret al Cirului l-a apărat pe Teodor, care se bucura de un mare prestigiu în Orient. Între timp, Iba, devenit episcop al Edessei, era cunoscut ca simpatizant al ideilor lui Teodor. În binecunoscuta sa scrisoare către Maris Persul, Iba al Edessei l-a condamnat pe Nestorie pentru că refuzat folosirea apelativului de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), dar l-a condamnat şi pe Sf. Chiril, învinuindu-l de [[apolinarism]]. În anul 489, şcoala din Edessa a fost distrusă din nou, iar teologii nestorieni rămași s-au refugiat în Persia unde în final s-a produs despărțirea lor definitivă de Biserica Ortodoxă. În anul 499, la un sinod convocat de aceștia la Seleucia, episcopii nestorieni au condamnat al treilea Sinod Ecumenic și s-au despărţit formal de biserică, formându-și propria biserică. Aceasta a supraviețuit până în prezent, sub numele de Biserica caldeeană sau cunoscută astăzi sub numele de Biserica. Ei au format biserica Caldeeană sau [[Biserica Asiriană a Răsăritului|Asiriană]], având o ierarhie proprie și propriul său patriarh. În India mai există și o altă comunitate nestoriană, cea a ''tomiților''.