Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Nestorianismul''' este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică ]] care a apărut în Biserică în secolul al cincilea V-lea ca o încercare de a explica raţional şi rațional și de a înţelege înțelege [[Întruparea|încarnarea ]] [[Logos]]ului divin, cea de-a doua persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], Omul ca omul [[Iisus Hristos]]. Erezia nestoriană – susținută de patriarhul [[Nestorie]] – a fost condamnată de [[Sinodul III Ecumenic]] ([[Efes]], 431). Nestorianismul învaţă învață că cele două esenţe esențe divină şi și umană sunt separate şi și sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi și Logosul divin, care locuieşte locuiește în om– erezie cunoscută și sub numele de '''dioprosopism'''. De aceea În virtutea acestui dioprosopism, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu „Dumnezeu a suferit" suferit” sau "Dumnezeu „Dumnezeu a fost răstignit"răstignit” în disputa despre [[theopashism]], pentru că ei cred că doar omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult În privința [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], ei nestorienii resping termenul ''Theotokos '' (Născătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul ''Christotokos '' (Născătoare de Hristos) sau ''Anthropotokos '' (Născătoare de om). Nestorie susținea că deoarece în ființa lui Hristos ar exista două persoane deosebite (una dumnezeiască și cealaltă omenească), Sfânta Fecioară nu a născut decât pe Omul Hristos și deci nu poate fi numită „Născătoare de Dumnezeu“, ci numai „Născătoare de om“ (gr. ἀνθρωποτόκος — ''antropotokos'') sau cel mult „Născătoare de Hristos” (gr. ''Christotokos''). Prin condamnarea ereziei nestoriene (dioprosopiste) se formulează doctrina marială ortodoxă a Bisericii, prin recunoașterea celor două atribute ale Sfintei Fecioare: θεοτόκία (gr. ''teotokia''), adică meritul de a fi născut pe [[Dumnezeu]] în trup, și αειπάρθενος (gr. ''aipartenos''), adică pururea-fecioria ei.
==Originile nestorianismului==
Ideile nestoriene au apărut pentru prima dată în scrierile lui [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] împotriva ereziei lui [[Apolinarie de Laodiceea|Apolinarie]]. Pentru a respinge [[Apolinarianism|apolinarianismul]], Diodor a scris că la începutul Întrupării şi după Întrupare, naturile divină si umană ale lui [[Iisus Hristos]] au fost separate în aşa fel încât au rămas complet independente, fără să se unească în vreun fel.
Aceste idei au fost dezvoltate mai târziu de [[Teodor de Mopsuestia]] (3??-429), un teolog al [[Școala din Antiohia|şcolii antiohiene]]. Teodor a învăţat că naturile umană şi divină ale lui Hristos au fost complet separate, că ar fi existat doar o formă de contact între ele, dar nici o uniune de vreun fel. Dezvoltând aceste idei, Teodor a scris că Omul Iisus a fost născut de Fecioara Maria în mod natural şi cu toate greşelile umane, iar Dumnezeu [[Logos|Logosul (Cuvântul)]], cunoscând triumful Omului asupra păcatului, a ales să răscumpere umanitatea prin Omul Iisus unindu-se cu El prin Har încă de la concepţia Sa. Datorită triumfului său asupra păcatului, Omul Iisus a fost demn să fie numit Fiul lui Dumnezeu în timpul [[Teofania|Teofaniei]]. Apoi, după biruința sa completă asupra păcatului din timpul răstignirii, a fost unit mai mult cu Logosul Divin, devenind instrumentul prin care Dumnezeu a salvat omenirea.